I Ching descrie dansul etern al ciclurilor care au loc în viața noastră.
Încă de la începuturile omenirii actuale au existat căi spirituale, prin care oamenii au fost învăţaţi să caute răspunsuri la fenomenele misterioase care se petrec în natură, dar şi în ei înşişi ca stări trăite şi experimentate.
Întotdeauna pe oameni i-au mânat din spate curiozitatea şi dorinţa de a şti, indiferent despre ce fel de lucruri a fost vorba în viaţa lor, şi ca urmare aşa cum au consemnat diferite legende din multe zone ale lumii, din vechi civilizaţii demult dispărute, au existat şi contacte între oameni şi fiinţe venite din alte lumi.
Teoria extratereştrilor antici aduce în prim plan chiar interferenţa unor mesageri din alte civilizaţii cu unii conducători sau înţelepţi din vremurile de demult, şi în această privinţă asemenea interferenţe au fost aproape în toate vechile civilizaţii. Dar dincolo de elementele cunoaşterii oferite de către aceşti mesageri din afara lumii noastre, şi mă refer aici la cunoştinţe de astronomie, matematică, geometrie, chimie, agricultură sau prelucrarea metalelor, au existat unele aspecte, deşi cu arie restrânsă de influenţă şi manifestare, care au oferit o moştenire veritabilă din partea fiinţelor venite din stele, moştenire lăsată sub forma sistemelor de divinaţie.
Şi ca să argumentăm şi să exemplificăm totodată în acest sens aceste idei exprimate anterior, să spunem că dintre toate metodele de divinaţie – Tarot, Rune, Astrologie, Chiromanţie etc. – cea mai precisă şi mai fascinantă este I Ching-ul.
Numit şi Principiul Schimbării, I Ching sau Yi Jing cum mai este numit în China reprezintă în realitate un extraordinar mecanism, cu ajutorul căruia putem descifra răspunsurile oricărei probleme cu care ne confruntăm în viaţa noastră de zi cu zi.
Puţină istorie este binevenită.
Foarte puţină lume ştie că unul dintre cei mai adulaţi conducători ai Chinei, Mao Tzedong, consulta de fiecare dată oracolul I Ching înainte de a lua decizii politice foarte importante. S-ar putea spune din punct de vedere al oamenilor politici occidentali că aşa ceva ar fi fost o mare bazaconie.
Cum adică să te încrezi în răspunsul dat de nişte linii – hexagramele sau cele trei monede folosite într-o altă variantă a acestui sistem divinatoriu?