Teritoriul vechii Dacia are în adâncurile sale multe enigme. Una dintre acestea este cel legat fără îndoială de Ţara Luanei.
Chiar dacă ne vine greu să credem că în străvechime ar fi putut exista cetăţi în care tehnologia atinsese cote magice, acest lucru nu este deloc imposibil. Şi asta deoarece este foarte posibil ca fiinţe din alte lumi să fi lăsat cândva pământenilor, evident celor vrednici din perspectiva umană şi spirituală, unele artefacte tehnologice pe care le-au folosit pentru binele semenilor lor.
Cetatea Luminii din Ţara Luanei fusese ţinta unor inamici avizi de cuceriri şi cotropire, astfel că după ce platforma pe care se afla nucleul tehnologiei magice s-a dus în adâncuri, regele şi fata acestuia s-au întâlnit acolo în străfundurile cetăţii, la peste 500 de metri adâncime. Pe măsură ce tot cobora platforma, porţiunile de pământ din zona cetăţii se surpau, luând cu ele clădirile. Mulţi dintre locuitorii avertizaţi de către rege se refugiaseră spre munţi, luând cu ei provizii. Descendenţii lor prin timp şi pe linie temporală karmică sunt acei oameni care în epoca noastră s-au născut cu diferite haruri.
Ştiind că în faţa inamicilor agresivi nu aveau cum să mai câştige bătălia, deoarece locuitorii Cetăţii Luminii erau paşnici, deşi deţineau o tehnologie magică, regele a dispărut din sala tronului îndreptându-se către adâncuri printr-o serie de tuneluri ştiute doar de ele şi de fata lui. În cele din urmă, în mijlocul dezastrului cetăţii care se surpa peste tot, înghiţind clădiri şi oameni, deopotrivă localnici şi inamici, în timp ce scoarţa se cutremura continuu şi constant. O serie de explozii s-au succedat după ce platforma ce adăpostea nucleul tehnologiei magice a dispărut sub nivelul solului, deoarece se rupseseră legăturile energetice între segmentele ce alimentau cetatea cu energie. În acele explozii şi-a pierdut viaţa şi conducătorul inamicilor, ca pedeapsă divină pentru îndrăzneala sa de a ataca Cetatea Luminii.
Odată ajuns în adâncurile Cetăţii, regele şi-a întâlnit fata care-l aştepta într-un laborator dotat cu ecrane şi dispozitive realizate din diferite aliaje. Acolo au schimbat câteva opinii despre ce se întâmplase cu ţara lor, care acum era total lipsită de apărare. Au decis să-l cheme pe strămoşul Zamolxe, care se afla ca spirit reîntrupat periodic pe meleagurile carpatice de multe sute de mii de ani.
Regele l-a întrebat pe Zamolxe:
„Părinte al neamului nostru, ce să facem acum, duşmanii ne-au distrus cetatea… Încotro s-o apucăm…? Eu sunt deja bătrân şi mă gândesc să iau calea stelelor, dar fiica mea…”
Zamolxe i-a răspuns cu multă blândeţe:
- Cetatea Luminii din Ţara Luanei – Regele Luana (I)
- Cetatea Luminii din Ţara Luanei – Trovanții (II)
- Cetatea Luminii din Ţara Luanei – Războiul Nuclear (III)
- Cetatea Luminii din Ţara Luanei – Analize Astrologice (IV)
- Cetatea Luminii din Ţara Luanei – Prăbușirea (V)
- Cetatea Luminii din Ţara Luanei – Mesajul lui Zamolxe (VI)