Ciclurile galactice şi renaşterea omenirii
© 123rf

Este posibil să traversăm o perioadă plină de pericolele ivite dinspre partea întunecată a tehnologiei pe care o dezvoltăm în prezent.

În ultimii 50 de ani omenirea a străbătut un drum plin de realizări în mai toate domeniile. Dacă ne-am uita în urmă la secolele pline de războaie sângeroase, ştiind că ciclului natural de evoluţie i-ar lua mai bine de 1000 de ani în cazul omului ca să se producă un cât de mic salt în conştiinţă, ne dăm seama că ceva s-a petrecut totuşi în interiorul societăţii umane.

În afară de cunoscutele intervenţii din Shamballa şi din alte lumi dimensionale – îngeri, ghizi şi alte entităţi de lumină şi iubire care ajută omenirea – să vedem care sunt influenţele majore care au determinat totuşi evoluţia accelerată a speciei umane în ultimul milion de ani.

Ca să înţelegeţi informaţia acestui articol este necesar să reamintim că sistemul solar efectuează în jurul stelei Alcyone din Pleiade un ciclu de 25.800 de ani, în acest timp mişcându-se cu tot cu Pleiadele şi alte sisteme stelare în jurul Centrului Galactic. Galaxia efectuează la rândul ei o rotaţie completă odată la 250.000 de milioane de ani.

Dacă admitem că totul în galaxia noastră funcţionează în baza lui 10, atunci putem spune prin ajustarea cifrelor că există o corelaţie, ca la rotiţele unui ceasornic, între mişcarea sistemului solar în galaxie şi rotaţia acesteia. Admiţând simplificarea prin rotunjire, împărţind 250 de milioane la 25.000 obţinem 10.000 asta fiind şi cifra care indică grosimea discului galactic, respectiv 10.000 de ani lumină.

Sistemul nostru solar este plasat într-unul din braţele Căii Lactee numit Orion, aflat în Bucla Locală, iar distanţa de la Soare până în centrul galaxiei este de 25.000 de ani lumină.

Este interesantă această plasare a sistemului nostru solar astfel încât calculele făcute se bazează pe înmulţirea lui 25 cu 10, 100, 1000 şi 10.000 şi aşa mai departe. De altfel noi suntem o specie care are la bază sistemul decimal adică cu 10 numere. Se spune că spre deosebire de noi, atlanţii aveau un sistem dodecimal adică cu 12 numere. Matematica noastră este bazată pe acest sistem decimal, în schimb putem doar să ne imaginăm cum ar funcţiona o matematică în sistem dodecimal.

Viteza de deplasare a sistemului solar prin spaţiul galactic este de 217 kilometri pe secundă, ceea ce înseamnă că distanţa de 1 an lumină de exemplu o parcurge în 1400 de ani. Dacă am face unele calcule pe baza anilor lumină, folosind echivalentul celor 1400 de ani, am putea găsi informaţii foarte interesante legate de modul în care omenirea a evoluat.

Luând în calcul că actualmente ne aflăm la marginea Centurii Fotonice de care s-a tot vorbit de prin 2010 încoace, această revenire fiind odată la 26.000 de ani, să vedem de câte ori intră 1400 în 26.000. Rezultatul este 18 şi acest 18 înseamnă 18 ani lumină parcurşi de către Soare în ultimii 26.000 de ani. Dar la jumătatea acestui ciclu, deci în urmă cu 13.000 de ani, s-a produs catastrofa Atlantidei, adică în urmă cu 9 ani lumină. Mai exact ne dă 12.600 de ani.

Ce eră zodiacală era activă în urmă cu 12.600 -13.000 de ani?

Precesiunea echinocțiilor este utilizată interschimbabil pentru a descrie mecanica ciclului Înălțării ca progresie evolutivă a expansiunii conștiinței umane pe pământ.

Acum ne aflăm în era Vărsătorului deşi oficial încă nu am intrat pe deplin în ea.

Fiecare eră durează aproximativ 2000 de ani, şi este uşor să calculăm 6 zodii, mergând invers de la Peşti spre Berbec, apoi Taur, Gemeni, Rac şi Leu. Cu alte cuvinte: Sistemul solar în urmă cu 12.600 – 13.000 de ani se afla în era Leului.

Sistemul solar în urmă cu 12.600 – 13.000 de ani se afla în era Leului.

Se poate spune că în complementaritate cu semnul Vărsătorului, caracteristicile Erei Leului – Lumina, Magia, Puterea, Arta şi Regalitatea erau pătrunse de informaţiile de tip tehnologic, cel puţin asta indică Vărsătorul.

Deci societatea atlantă, şi cu certitudine şi alte vechi civilizaţii precum cea geto-dacă, dispuneau de elemente de tehnologie şi magie care aveau la bază cristalele şi un alt tip de cunoaştere a principiilor energiei.

Unele calcule astrologice efectuate de echipa redacţiei Cosmos pun în evidenţă o realitate care a existat cândva în Era Leului.

În urmă cu 12.600-12.900 de ani Pluton se afla în semnul Balanţei, făcând o opoziţie cu Uranus din Berbec care era conjunct cu Luna Neagră. Aceasta desemnează tot ceea ce este ascuns, perfid, ocult, malefic şi prin interferenţa cu Uranus indică tehnologia distructivă care a dus la sfârşitul acestui măreţ imperiu atlant.

Desigur că mişcările astrelor pe bolta celestă se realizează ciclic şi am putea spune cu certitudine că o conjuncţie de acest fel între Uranus şi Luna Neagră în semnul Taurului ne aşteaptă peste trei ani, adică la sfârşitul anului 2020. Ceea ce înseamnă că, aproximativ la fel cum s-a întâmplat în Atlantida, este posibil să traversăm o perioadă plină de pericolele ivite dinspre partea întunecată a tehnologiei pe care o dezvoltăm în prezent. Riscul ar fi reţelele de centrale nucleare existente în lume. Un risc similar a existat în octombrie 1941, tot pe o conjuncţie Uranus – Lună Neagră cu implicarea în acest aspect şi a lui Saturn, pe aspecte multiple de retrogradare. Şi ştim ce a fost în 1941 când naziştii au lansat atacul asupra Moscovei.

Deci ciclurile cosmice şi astrologice îşi pun amprenta fără niciun dubiu asupra modului în care evoluează omenirea.

Avem de luat în calcul de exemplu trei cicluri majore care sunt studiate în astrologie:

  • Uranus – 84 de ani
  • Neptun – 164 de ani
  • Pluton – 248 de ani

Ajustând calculele pentru dispariţia Atlantidei, am găsit o conjuncţie foarte interesantă în urmă cu 13.020 de ani între Uranus, Pluton şi Saturn pe semnul Balanţei, toate trei în opoziţie cu Luna Neagră din Berbec. Cel mai plauzibil este că atunci s-a produs catastrofa. Ciclul Uranus – Pluton este foarte interesant de studiat în privinţa modului în care omenirea evoluează, deoarece avem conştiinţa guvernată de Uranus şi puterea guvernată de Pluton.

De exemplu în mai 1851 oraşul San Francisco a ars aproape integral, pe fondul conjuncţiei Uranus-Pluton-Saturn-Venus din semnul Taurului, iar în 1965 la următoarea conjuncţie Uranus-Pluton, la care s-a adăugat şi Marte, toate trei pe semnul Fecioarei în opoziţie cu Saturn din Peşti, astrele fiind în cuadratură cu Axa Destinului, Taiwanul a dus un război împotriva Chinei şi s-a înteţit războiul Statelor Unite cu Vietnamul.

Deci vedem că omenirea parcurge importante cicluri de evoluţie şi ne vom ocupa în numărul următor de alte aspecte ale viitorului.

Următorul episodCiclurile galactice şi renaşterea omenirii – II >>

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?