Zeii Tiki
Statuetele se găsesc în Nuku Hiva, cea mai mare insulă a Arhipelagului Marquesas din Polinezia Franceză.

Au invadat Zeii Tiki Pământul în urmă cu zeci de mii de ani şi au încercat să preia controlul asupra planetei pornind războaie împotriva pleiadeenilor aflaţi deja atunci pe Pământ?

Insula Paştelui ascunde încă multe mistere, după decenii în care cercetători şi scriitori celebri în lume i-au studiat artefactele. Foarte multe mistere sunt conectate la Insula paştelui şi la enigmele care persistă acolo.

Exploratorii care au ajuns în Insula Paştelui au descoperit acele statui imense – unele cu capetele alungite, altele cu un fel de pălării pe cap – care aparent se aflau amplasate pe sol. În deceniile trecute arheologii, istoricii şi alte echipe de cercetători au efectuat o serie întreagă de cercetări adiacente şi s-a descoperit că în realitate aceste statui gigantice aveau o parte la fel de mare ca cea de la suprafaţă îngropată în sol.

Situată practic de parcă ar fi în mijlocul lui nicăieri, în plin ocean Pacific, această insulă a stârnit vii controverse încă de când a fost descoperită în data de 5 aprilie 1772, în ziua de Paşte după calendarul catolic. De aceea cel care a găsit insula, exploratorul oldandez Jacob Roggeveen a numit-o Insula Paştelui, în onoarea zilei de Paşte. Doi ani mai târziu, respectiv în 1774, pe solul Insulei Paştelui ajungea şi celebrul căpitan James Cook, un excelent explorator care a cartografiat o întinsă zonă a arhipelagului neo-zeelandez aflat la câteva mii de kilometri de Insula Paştelui.

Dacă ne gândim că această insulă aflată în mijlocul unui Nicăieri, la distanţe foarte mari de orice alte suprafeţe de uscat, este logic faptul că a făcut parte cândva dintr-o zonă mult mai mare, aflată azi sub ape. În vârful acestei insule de formă triunghiulară – triunghiulară! – cu laturile de 16, 18 şi 24 de kilometri, se află un con de vulcan stins. Este foarte interesant acest amănunt deoarece specificul unui con de vulcan ca element de cercetare apare în multe dintre observaţiile OZN!

Insula Paștelui

În vechea limbă a foştilor băştinaşi care erau aproximativ 7000, din care au mai rămas astăzi doar un sfert, Insula Paştelui se numeşte Matakiterani sau ”Buricul Pământului”, iar un alt nume este Rapa Nui adică Insula Mare, fiind considerată din punct de vedere mitologic o zonă în care a rămas un vortex energetic din care băştinaşii s-au alimentat spiritual secole la rând.

Datorită statuilor care se află pe teritoriul insulei aceasta mai este numită şi Insula Urechilor Lungi. Foarte ciudată este similitudinea acestor statui, care au înălţimea între 3 şi 12 metri şi greutatea între 4 şi 20 de tone, cu altele din Insula Pitcairn, situată la 2300 de kilometri – cam cât este de la Bucureşti la Londra – şi care a devenit faimoasă datorită revoltei celebre de pe corabia Bounty, eveniment după care s-a realizat în secolul trecut o celebră ecranizare de mare succes. De asemenea statui similare s-au găsit şi în Tahiti. Deci vorbim despre o anumită influenţă care se vede prin similitudinea statuilor care, deşi se află la mii de kilometri distanţă unele faţă de celelalte, vorbesc în tăcerea lor ancestrală despre faptul că demult, în negura zecilor de mii de ani ai trecutului, în Pacific a existat o zonă de uscat, poate un continent, care era locuit şi care a dispărut în urma unui cataclism.

Unul dintre băştinaşii născuţi în Insula Paştelui în secolul trecut, pe numele său Gabriel Veriveri, a relatat cercetătorilor despre legenda insulei şi a locuitorilor săi din vechime. Aşa cum vine din vremuri străvechi, legenda spusă de Veriveri, despre regele Hotu-Matua,   menţionează că regele respectiv a ajuns în Insula Paştelui însoţit de câţiva supuşi venind dinspre o insulă foarte mare – putem presupune că era un continent (apropo de ipoteza lansată de noi în revistă cu ceva vreme în urmă că Luna s-ar fi ciocnit de zona Pacificului unde era un mare continent sau datorită apropierii sale prea mari de Pământ a cauzat un cataclism în acea zonă) – în urma unui cataclism. Acel continent se numea Hii-Vaa şi din nou putem presupune că ar fi putut fi o parte din legendara Pacifida sau Ţara Mu, care ar fi existat în urmă cu vreo 2-3 milioane de ani.

Legendara Țară Mu

Dacă luăm în calcul ipoteza cataclismului, avem două variante: una naturală cauzată de apropierea Lunii de Pământ, iar a doua de natură artificială cauzată de o explozie de tip nuclear care ar fi putut devasta Ţara Mu.

De altfel lanţul vulcanilor submarini din Pacific – reprezentaţi printr-o uriaşă crevasă care se întinde pe mii de kilometri putea fi provocat printr-o detonare care să fi fisurat scoarţa pe fundul oceanului. Dacă admitem a doua variantă, aşa ceva putea fi generat doar de către fiinţe extraterestre ce deţineau tehnologie avansată.

Şi aici intrăm pe domeniul esotericului. Pentru că există în toate insulele din zona Oceanului Pacific, chiar dacă sunt răsfirate la mii de kilometri unele faţă de celelalte, inclusiv în Japonia şi Noua Zeelandă, reprezentări asemănătoare de până la 100% ale unor fiinţe de origine non-umană.

Să fi fost Pacifida sau Ţara Mu, despre care a scris cu foarte multe detalii scriitorul James Churchward în cartea sa Mu, continentul pierdut, stăpânită de nişte fiinţe extraterestre?

Churchward avea informaţiile acestea de la arheologul amator Augustus Le Plongeon, care a trăit între 1825-1908 care a făcut nişte explorări în peninsula Yucatan. În urma acestor investigaţii, Le Plongeon a ajuns la nişte concluzii foarte interesante. Şi anume că civilizaţiile mayaşă şi cea egipteană au fost fondate de o regină numită Moo şi de un grup de supravieţuitori ai unui război nimicitor între locuitorii Ţării Mu – sau poate se numea chiar Moo – şi reprezentanţii unui alt continent şi civilizaţii aflate în plină expansiune, respectiv atlanţii.

Conform cercetărilor lui Churchward, pe continentul Pacifidei trăiau cam 60 de milioane de oameni, iar civilizaţia Mu cu o vechime de aproximativ 2 milioane de ani – asta confirmă ca vârstă apariţia speciei Homo Sapiens – a atins apogeul în urmă cu vreo 60.000 de ani, dispărând în urma cataclismului în urmă cu aproximativ 23.000 de ani. Ciudat este că spre deosebire de artefactele religioase din insulele răzleţite ale Pacificului, unde se întâlnesc statuetele acestor fiinţe mici, cu capul mare, şi cu ochii mari, în sensul cultului zeităţilor, religia celor din Mu era bazată pe simbolurile cu păsări şi cu astrul solar, întocmai ca la egipteni şi mai târziu la creştini.

Să fi existat un teribil conflict între zeii Pacifidei şi zeii Atlantidei?

CONȚINUT DEDICAT ABONAȚILOR
                  

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?