Cine l-a creat pe Homo Sapiens?
© CC0 / Pixabay

Rudolf Steiner, celebru esoterist din secolul 19, afirma în lucrările sale despre lemurieni că aceştia au fost cei din care au apărut ulterior atlanţii.

Pământul… această mică planetă albastră care se roteşte în jurul Soarelui, în imensitatea spaţiului cosmic…

Actualmente planeta găzduieşte 7 miliarde şi ceva de fiinţe umane şi se estimează de asemenea că există aproximativ 7,5 milioane de specii de vieţuitoare, de la cele mai mici până la cele mai mari.

În privinţa lor oricum sunt prea multe pentru a avea o evidenţă clară şi este la fel de clar că toate vieţuitoarele Pământului la un loc ne întrec pe noi oamenii, numeric vorbind. Dar cum specia noastră este deocamdată singura înzestrată cu raţiune şi inteligenţă, putem spune că suntem cea mai evoluată specie trăitoare pe această minunată planetă.

Evoluţia noastră ca specie, aşa cum a fost cercetată de către ştiinţă, conţine multe semne de întrebare, deoarece astăzi cunoaştem faptul că între noi – Homo Sapiens Sapiens – şi celelalte specii hominide identificate arheologic – Omul de Neanderthal, Omul de Cro Magnon, Homo Habilis sau Homo Erectus – ar fi trebuit să existe încă o specie care ca aspect şi structură biologică să fi făcut trecerea de la acele stadii relativ primitive la saltul de conştiinţă oferit de statura bipedă.

Se poate spune că însăşi statura bipedă ne-a oferit o serie de avantaje decisive în cursa evolutivă în raport cu toate celelalte specii.

Postura verticală a permis creierului să dezvolte noi sinapse neuronale, astfel încât sistemul nervos central a construit arii cerebrale noi conform necesităţilor noi apărute. Astfel capacitatea de percepţie s-a mărit, aceasta fiind la baza procesului de formare a raţionamentelor care construiesc procesele cognitive.

Desigur că de-a lungul sutelor de mii de ani aceste procese au devenit tot mai specializate, rafinamentul unor gesturi precum şi limbajul nonverbal fiind produsul unor asemenea dezvoltări de rafinament în timp. Dacă ne-am întoarce în timp de exemplu n-o să vedem un Neandertahl că ţine un mic vas de lut, cum ar fi echivalentul unei ceşti de cafea, cu degetul mic în aer în timp ce cu celelalte ţine vasul de lut de toarta sa. Un asemenea rafinament a fost dobândit de-a lungul zecilor de mii de ani de către Homo Sapiens, datorită îndemânării tot mai accentuate de a-şi folosi mâinile şi mai ales degetele.

Dar un lucru şi mai curios este acela că Homo Sapiens a descoperit ingeniosul mod prin care, cu ajutorul degetelor, putea modela lutul, putea mânui unelte care în timp au devenit tot mai elaborate, putea apuca în cu totul alt fel obiectele din jur şi aşa mai departe.

Vedeţi, postura bipedă a oferit omului, prin schimbarea traseelor neuronale, o înţelegere mai largă asupra mediului înconjurător, astfel încât odată cu dezvoltarea proceselor cognitive a apărut ceea ce numim conştiinţă.

De la peşteră omul a trecut la coliba construită din crengi, lut şi paie, apoi la case făcute din lut şi piatră, apoi la structuri tot mai elaborate cum erau casele, castelele, cetăţile şi astăzi după cum bine vedem locuim în mari aglomerări urbane, având la dispoziţie tot felul de lucruri inventate şi produse de noi pentru a ne face viaţa mai uşoară. Este acesta un lung drum al dezvoltării conştiinţei omului, prin învăţarea regulilor mediului ambiant şi adaptarea la ele, într-o evoluţie bazată pe cunoaştere şi aplicare, dezvoltare şi progres.

Însă dacă ne uităm în urmă, ne dăm seama, aşa cum spuneam de lipsa verigii de trecere a omului primitiv către stadiul de Homo Sapiens – cum s-ar zice Omul Cunoscător – că un asemenea salt evolutiv şi lipsa verigii intermediare nu aveau cum să fie un simplu produs evolutiv al naturii, căci natura nu sare etapele de dezvoltare dacă e vorba de speciile de vieţuitoare. Ceva a produs acest salt, ca şi cum elevul de gimnaziu de clasa a 5-a este transportat direct la facultate ca adolescent şi capacitatea sa este mult îmbunătăţită, dar fără ca el să-şi dea seama de asta şi fără ca să ştie ce s-a întâmplat în acest sens.

Postura bipedă a oferit omului, prin schimbarea traseelor neuronale, o înţelegere mai largă asupra mediului înconjurător, astfel încât odată cu dezvoltarea proceselor cognitive a apărut ceea ce numim conştiinţă.

Să ne gândim la miturile ancestrale care povestesc despre cum a fost creat omul pe Pământ. Fiecare civilizaţie antică are legendele sale.

Unele legende seamănă între ele, altele nu, deşi este posibil să existe mai mult de o sursă originară din care să fi apărut omul Homo Sapiens.

Se estimează de către aproape toate cercurile ştiinţifice că Homo Sapiens ar fi apărut în urmă cu circa 200.000 de ani.

Dacă punem în paralel cu apariţia lui Homo Sapiens naşterea Imperiului Atlant atunci există premisa unei intervenţii în evoluţia hominidelor pe Pământ.

Conținut dedicat abonaților. Nu ai cont? Click aici.

2 COMENTARII

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?