Minte Mental Gânduri
Mulți folosesc termenul de minte fragmentată, deși e impropriu, e vorba de toate aceste fragmente care „plutesc” efectiv în spațiul mental și ne împiedică să vedem imaginea reală a vieții.
Timp estimat de citire: 3 minute

Dacă noi punem preț doar pe ceea ce percepem din cioburile vizuale ce plutesc în spațiul minții, ne vom iluziona că aceea e viața reală pe care trebuie să o trăim.

În aceste vremuri atât de tulburi, profețite oricum de Iisus în urmă cu 2000 de ani, putem observa deseori că realitatea trăită ne pune în ipostaze care mai de care mai provocatoare.

Zilnic vedem, auzim și procesăm tot felul de informații. Unele dintre acestea ne sunt de folos, altele nu, dar de obicei tindem să ne umplem mintea cu toate chestiile care în mod normal nu ne folosesc evoluției. În afară de asta vorbim despre fel de fel de subiecte lumești, ocupându-ne trei sferturi din timpul fiecărei zile astfel încât uităm de ființa noastră. Despre ale sufletului și sinelui spiritual nu discutăm deloc, chiar și cei spirituali care au un anumit nivel de evoluție discută uneori prea puțin despre suflet și evoluția lor spirituală. Aproape deloc nu mai căutăm „Împărăția Cerurilor” din noi, deși unii se mai străduiesc odată la câteva zile să intre în lumea lor interioară, care oricum e plină de tot felul de umbre, confuzii, incertitudini și speranțe în același timp.

De ce se întâmplă așa…?

Păi… haideți să vedem cum funcționează mintea. Am mai explicat despre asta, dar în alt mod, și putem constata că mintea umană are nșpe mii de moduri de funcționare. Pare că de fiecare dată se comportă altfel. Mai ales în actualele vremuri când este bombardată zilnic cu atâtea anunțuri despre pandemie care au rolul de a plasa frica în minte cât mai adânc posibil. Fiecare subiect la care mintea se gândește, de la bani până la ce s-a mai întâmplat în nu știu care colț de lume, este proiectat pe ecranul minții, și de acolo imaginea aceea este reflectată înapoi în minte, ceea ce duce la un fel de umplere în exces a spațiului mental cu zeci și sute de fragmente. Întocmai ca niște cioburi sau bucățele care se rotesc prin aer și fiecare reflectă separat o porțiune de imagine dintr-un întreg. Vă dați seama câte asemenea cioburi vizuale se învârt zilnic prin mintea noastră? Se estimează conform cercetărilor că omul are în medie între 50.000 – 60.000 de gânduri. Și cel puțin de la câteva mii de asemenea cioburi mental-vizuale percepem în mintea noastră frânturi de idei, de gânduri, de analize sau de alte procese raționale care se desfășoară în mintea noastră.

Omul are în medie între 50.000 – 60.000 de gânduri.

Ca urmare, lucrurile stând în felul acesta, acum este destul de ușor de înțeles de ce noi, în mare majoritate, nu înțelegem anumite aspecte din spatele aparențelor. E ca și cum în locuința noastră avem atâtea lucruri depozitate încât nu mai putem vedea, de exemplu, unde am pus un anumit lucru sau obiect pe care-l căutăm. Și dacă transpunem asemenea aspecte în afara noastră, adică în societate, realizăm că având mintea atât de plină cu tot felul de cioburi, nu reușim să fim suficient de limpezi mai ales în situațiile când se cere participarea noastră la vot de exemplu. Facem alegeri greșite, fără să cunoaștem limpede despre candidatul X sau Y, și apoi ne plângem că de ce au ieșit așa cum au ieșit lucrurile.

Mulți folosesc termenul de minte fragmentată, deși e impropriu, e vorba de toate aceste fragmente care „plutesc” efectiv în spațiul mental și ne împiedică să vedem imaginea reală a vieții. Efectul lor provoacă un fel de „orbire” care nu ne lasă să percepem limpede chestiile importante. Altfel spus, dacă noi punem preț doar pe ceea ce percepem din cioburile vizuale ce plutesc în spațiul minții, ne vom iluziona că aceea e viața reală pe care trebuie să o trăim. Dacă vom face așa, vom trăi în iluzie, și trist este că cel puțin jumătate din omenire care trăiește cu cioburi mentale în mintea lor, alegând și decizând greșit de-a lungul vieții.

Este foarte important să ne curățăm spațiul acesta al minții, pentru a putea vedea viața noastră clar, așa cum este ea. Și de abia atunci vom putea considera că începem să cunoaștem cu adevărat.

1 COMENTARIU

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?