Civilizaţiile galactice

Numită Scala Barrow, după cosmologul John Barrow de la Universitatea Cambridge, această nouă clasificare vine în continuarea celei fundamentate de către Kardaşev.

Subiectul civilizaţilor extraterestre este tot mai des abordat în multe publicaţii din lume. Pe parcursul acestui an am observat şi la două dintre televiziunile româneşti centrale că această chestiune a OZN-urilor şi extratereştrilor a fost abordată, deşi foarte, foarte puţin spre deloc.

Spre deosebire de noi, televiziuni din alte zone ale lumii redau mult mai mult despre asemenea apariţii şi dezbat mult mai mult despre presupusa – din perspectiva ştiinţei – existenţă a extratereştrilor.

Deși în România suntem în urmă cu multe chestii de acest gen, în ţări occidentale asemenea subiecte sunt cercetate asiduu pentru că acolo oamenii sunt mai interesaţi să afle adevărul în legătură cu asemenea realităţi.

Dar să nu divagăm…

În urmă cu câteva decenii oamenii de ştiinţă în special astronomii, şi astăzi fac acelaşi lucru astrofiozicienii, au pornit în căutarea presupuselor civilizaţii aflate undeva prin galaxie.

S-au propus tot felul de modele bazate pe matematică şi fizică şi în cele din urmă au fost unanim adoptate două criterii: ecuaţia lui Drake prin care în mod matematic se poate stabili câte civilizaţii cel puţin ca a noastră există în Calea Lactee şi scala lui Kardaşev, astrofizician rus pe baza căreia civilizaţiile galactice sunt clasificate conform gradului lor de dezvoltare. Şi această scală a reprezentat până de curând un model exact pe baza căruia s-au căutat exoplanetele cu ajutorul telescoapelor spaţiale.

Criteriul de clasificare a civilizaţiilor a contribuit la examinarea zonelor din partea aceasta de galaxie în conformitate cu tipul de stele similare cu Soarele. De exemplu noi ca civilizaţie încă nici nu am atins gradul 1 care presupune utilizarea tuturor resurselor planetei. Noi ne situăm în prezent, în acest 2016, de abia la nivelul de 0,74 şi este posibil să mai treacă decenii bune până să atingem 0,90 de exemplu.

Gândiţi-vă dintr-o asemenea perspectivă, noi nu suntem în stare să trăim în armonie pe planetă, întreaga omenire, nici nu folosim toate resursele ei, atât conveţionale, cât şi neconvenţionale, şi ne întrebăm de ce nu vine nimeni de acolo din spaţiu la contact? Asta în afară de faptul că totuşi există civilizaţii care ne supraveghează parcursul, cel puţin din ce ştim din mesajele mediumilor. Dar să facem abstracţie de aceste mesaje pentru moment îndreptându-ne prin prisma ştiinţei către orizonturile galactice.

Scala Kardaşev, aşa cum am spus, clasifică civilizaţiile în funcţie de consumul de energie. Logic este că odată cu dezvoltarea sa o civilizaţie va începe să extragă din steaua centrală energia necesară şi atunci prin observaţiile astronomice se pot repera aşa numitele Sfere Dyson – acele bule artificiale construite de o civilizaţie în jurul stelei centrale, toate construcţiile respective fiind plasate în interiorul sferei asigurându-se astfel protecţia faţă de restul sistemului stelar din toate punctele de vedere.

Eiii… aici intervine o idee pe care v-o plasez în aceste rânduri doar ca informaţie, urmând să ne ocupăm de aşa ceva într-un număr viitor. Oare există civilizaţii care trăiesc într-o sferă Dyson şi care la un moment dat ar fi putut fi atacate de exemplu de către alte rase ostile cum sunt reptilienii?

Mergem mai departe şi continuăm cu explicaţiile…