Complexul de la Gizeh, sanctuar galactic? – IX
© CC0 / Pixaby

După 18 ani de domnie Akhenaton-Moise s-a întors să reclame tronul, dar încercarea sa a eşuat şi acela a fost momentul fugii din Egipt.

Istoria antică şi străveche de dinainte de Potop prezintă lacune în ceea ce priveşte datele cronologice, precum şi faptele multora dintre personajele menţionate în diferite pergamente, păstrate de milenii îndeosebi în zona Asiei Centrale în anumite temple tibetane.

Pentru care motiv aceste mănăstiri tibetane au fost alese să păstreze asemenea străvechi informaţii?

Ne-am putea gândi la acurateţea cu care maeştrii tibetani au conservat de-a lungul generaţiilor asemenea informaţii, deci putem considera că în ceea ce-i priveşte corectitudinea informaţiilor este nealterată. Însă dacă până şi tibetanii au auzit încă din străvechime de atlanţi şi egipteni, este clar că acest lucru s-a produs numai prin intermedierea altei culturi străvechi ce a făcut legătura între Europa şi Asia. Şi această cultură a fost fără nici un dubiu, aşa cum indică foarte multe surse din vechime şi descoperiri arheologice moderne, cea a pelasgilor care au colonizat Europa, Asia şi cele două Americi cu mult înainte de a veni Potopul.

Faptul că Marea Piramidă şi restul complexului arhitectonic de la Gizeh constituiseră în acele vremuri atât de îndepărtate o şcoală a misterelor spirituale, a determinat în vremea lui Akhenaton, despre care am relatat în episoadele anterioare, o răsturnare a valorilor politeiste ale Egiptului antic.

Despre aceste aspecte am relatat deocamdată suficient, poate în numerele viitoare ne vom mai ocupa de ele, pentru acum să luăm în vizorul analizei un aspect mai puţin studiat şi abordat de către esoterişti: ceea am descris în numărul trecut al revistei prin paralelismul Akhenaton – Iisus.

CONȚINUT DEDICAT ABONAȚILOR
Următorul episod<< Complexul de la Gizeh, sanctuar galactic? – VIII

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?