Această conexiune Sirius-Orion a ţinut omenirea în sclavie vreme de mii de ani şi în prezent este pe cale de a fi demascată de către Lucrătorii în Lumină.
Foarte multe s-au scris despre acest tandem cosmic, Sirius-Orion, atât în reviste, cât şi în cărţi traduse şi la noi şi mai ales s-a scris foarte mult despre acest subiect pe zeci dacă nu chiar sute de site-uri pe internet.
Vechii egipteni aveau o întreagă mitologie bazată pe acest tandem stelar, şi totuşi din această mitologie a rămas doar legenda lui Isis şi Osiris. Desigur că principala lor zeitate era Ra – Zeul Luminii, care îi prezida pe toţi ceilalţi zei, aşa cum în panteonul trac şi grec Zeus era tatăl zeilor şi conducea Olimpul cu fulgerul său grozav. Dacă stăm să ne uităm la mitologiile din jurul bazinului mediteranean şi să le analizăm, vom găsi aceleaşi analogii şi laturi comune la fiecare dintre ele. În fiecare mitologie există un conducător al zeilor şi toţi ceilalţi trebuie să asculte de poruncile sale.
O chestie tipică de altfel cu ceea ce cunoaştem azi din modalitatea de aplicare a managementului, adică un manager general şi echipa sa. Cam aşa pot fi privite aceste aspecte ale grupurilor de zei.
Totuşi conexiunea aceasta Sirius-Orion îşi are rădăcinile departe în timp, în vremuri când în anumite zone din galaxie se purtau războaie de expansiune. Asemenea istorisiri nu sunt iluzorii, având în vedere că de exemplu sumerienii descriu în mitologia lor intervenţia zeilor Annunnaki în existenţa lor în urmă cu zeci de mii de ani.
Pe multe dintre tăbliţele lor sumerienii descriu legătura Pământului cu Marte şi cu alte stele din galaxie, aceste repere fiind trasate prin linii. Dar annunnakii erau doar una dintre grupările zeilor. Se spune că demult, tare demult probabil chiar înainte de a începe ultima era glaciară Wurm, deci cu peste 80.000 de ani în urmă, exista un Consiliu al Zeilor format din mai multe rase care-şi aveau reprezentanţii reuniţi în această structură.
Desigur că erau mai multe civilizaţii adunate într-un Mare Consiliu, aşa cum demonstrează ruinele de la Tiahuanaco, unde se pot vedea chipuri cioplite în piatră care au origini fizionomice diferite între ele. Ceea ce indică foarte clar că acolo era unul din punctele unde acest mare Consiliu se aduna periodic, pentru a dezbate modalitatea în care aveau să gestioneze evoluţia diferitelor grupuri de oameni răspândiţi la acea vreme pe Pământ pe diferite continente.
Dar reprezentări ale diferitelor facţiuni de zeităţi, din diferite civilizaţi – pentru că aceste fiinţe proveneau din mai multe lumi extraterestre – găsim în multe locuri din lume, în peşteri, temple, în podişuri aflate la mari depărtări cum este cel de la Nazca, ori în Australia, Noua Zeelandă, Insula Paştelui, Tibet, India, la nativii indieni nord-americani, ca să nu mai spunem şi de arealul egiptean, scandinav, grec şi trac.
Peste tot pe Pământ au existat grupurile astea care-şi împărţeau între ele zonele de influenţă. Se pare, de exemplu, că în Mahabharata sunt descrise nu doar bătăliile dintre zei şi demoni, aceştia din urmă fiind reprezentaţi în picturile din templele hinduse cu înfăţişare neagră, dar este posibil să fi existat şi războaie de tip cataclismic chiar între unele dintre grupările acestea de zei – extratereştrii antici.
Dovezi în acest sens sunt zone precum deşertul Gobi unde nivelul de radioactivitate este destul de crescut faţă de regiunile învecinate acestuia, ceea ce arată clar că ceea ce descrie Mahabharata s-a petrecut cu adevărat cu zeci de mii de ani în urmă. Deşertul Gobi, Valea Indusului, deşertul Mohenjo Daro, Sahara chiar sunt zone unde au avut loc explozii de tip atomic sau similare, care au lăsat urme găsite de cercetători nu doar prin măsurarea nivelului de radioactivitate din sol, rămasă activă după atâtea milenii, ci şi pe baza multor artefacte găsite.
Exemple în acest sens sunt următoarele.
