Convergenţa planetară
© Minkowski 2-9, "Butterfly Nebula" / NASA/ESA Hubble

În cartea sa Remer Ra afirmă că Zamolxe şi Iisus sunt convinşi că această convergenţă vitală pentru planetă şi omenire se va realiza.

Remer Ra, în cartea sa „Chemarea atlanţilor”, ne spune povestea Atlantidei. O poveste fascinantă plină de lucruri nemaiauzite, dar şi de erori făcute de atlanţii de atunci, asemănătoare izbitor cu ceea ce se întâmplă şi azi cu lumea noastră. O mare parte dintre cei ce suntem acum aici pe Terra, suntem cei de atunci…

După ce s-au războit atlanţii cu lemurienii din pricina personalităţii lor plină de orgolii şi datorită tehnologiei foarte avansate şi-au distrus reciproc o parte din lumea în care trăiau. Asta nu înseamnă că acest lucru nu i-au făcut să rămână cu traume psihice şi pe unii şi pe ceilalţi.

Ca să-şi poată trăi armonios viaţa în continuare preoţii atlanţi au găsit o soluţie. Le-au propus elementalilor să le preia toate emoţiile negative. Făcând acest lucru elementalii aveau şansa să urce o treaptă de evoluţie. Au fost de acord, au venit la încarnare devenind „lucrurile” de sacrificiu ale atlanţilor timp de 20 de mii de ani.

Au făcut aceste sacrificii, iar în tot acest timp în Atlantida a fost Raiul pe Pământ pentru atlanţi. După un timp preoţii i-au atenţionat pe atlanţi că se pot elibera şi singuri de emoţiile negative prin meditaţie şi efort personal, dar cine să-i asculte? Era mai comod aşa…

În acest Univers există două curente evolutive mari, simplu spus: binele şi răul…Ca orice creaţie Mama Geea are un nivel cauzal. De la acest nivel Geea a ales ca la momentul potrivit să realizeze convergenţa planetară între cele două curente evolutive, pentru că de la nivel cauzal ambele curente evolutive sunt creaţii ale lui Dumnezeu şi pot coexista respectând Legile Divine. Această convergenţă planetară trebuie realizată inclusiv în dimensiunea a 3-a şi a 4-a.

La nivel cauzal atlanţii cunoşteau Planul Divin, dar odată intraţi în dimensiunea a 3-a uitarea a pus stăpânire pe ei. Marii preoţi din Atlantida care puteau să acceseze planuri mai înalte au tras semnale de alarmă pe această temă, dar din cauza egoului, aceştia nici nu au vrut să audă de acest plan.

Curentul evolutiv care nu respectă liberul arbitru, fiind şi cel neînţeles de către atlanţi, s-a poziţionat în apropierea Lunii, într-o navă gigant, şi a început să influenţeze pe o parte din preoţii acestora – pe cei lacomi şi avizi de putere. În istoria Pământului aceştia au rămas cunoscuţi ca Fiii lui Belial. Le-a sugerat construirea unui cristal gigant de 5 km pe care l-au îngropat în pământ pe o insulă, lăsând la exterior numai un „vârf” de 150 de metri. Ideea lor era să acceseze prin acest cristal dimensiuni mai înalte.

Numai că legile Mamei Geea nu permit acest lucru. Din acest motiv, încălcarea legilor planetare, a dus la un şir de cataclisme care în final au scufundat continentul. Acest lucru nu s-a făcut dintr-o dată ci treptat. Pentru a duce la împlinire planul, cei din nava gigant au hotărât să moară toţi, printr-o explozie a navei, pentru a veni la reîncarnare obligaţi de spiritul planetar să respecte legile Terrei. Corpurile lor nu erau făcute să trăiască în atmosfera terestră, iar spiritul Geei i-a obligat să renunţe la multe însuşiri caracteristice rasei lor. Au venit la reîncarnare în masă ca şi copii ai atlanţilor, aceştia neavând încotro, acceptându-i.

Marii preoţi îi ştiau, îi simţeau, încercau să lucreze cu ei, să-i adapteze la viaţa terestră, dar şi la condiţiile umane.

Din păcate atlanţii au înţeles că aceştia sunt un real pericol pentru omenire şi au luat hotărârea în unanimitate să distrugă continentul şi odată cu el şi pe ei şi rasa nou venită, pe care o simţeau ca pe un mare pericol.

Confederaţia Intergalactică a intervenit în această hotărâre şi nu le-a permis să facă acest lucru. Când a sosit timpul Atlantida s-a scufundat cu locuitori cu tot, iar cei care supravegheau experimentul au hotărât să nu rămână nici o urmă, nici o ranchiună, nici o amintire din ceea ce fusese cândva o civilizaţie înfloritoare. Noua rasă care apărea în simbioză cu cei veniţi nu trebuia să preia nimic din metehnele experimentate pe continentul atlant pentru a continua Planul Divin.

Acum responsabilitatea convergenţei planetare este a noastră. Problema este că omenirea aceasta sfâşiată de ură şi războaie trebuie să conştientizeze şi s-o facă, renunţând la orgoliu. Observaţi cât de creştineşte ne comportăm cu semenii noştri refugiaţi din calea războiului, cum îi hrănim, cum îi tratăm, cum îi acceptăm… Deci, dacă cu aceştia nu putem să facem o convergenţă, cum putem să tolerăm alte rase care s-au cam hrănit cu frica şi energia noastră de veacuri bune?

În cartea sa Remer Ra afirmă că Zamolxe şi Iisus sunt convinşi că această convergenţă vitală pentru planetă şi omenire se va realiza. Ne trebuie însă acceptare, toleranţă, altruism, generozitate, înţelegere şi înţelepciune pentru ca raiul să se mute pe planeta noastră!

Uşor de zis, greu de realizat … dar nu imposibil!

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?