Idolatria naște egregori, și de multe ori acești egregori devin cantități imense de energii care se contrează cu egregorul națiunii respective.
Trăim într-o lume în care aparent lucrurile lumești n-ar avea nicio legătură cu aspectele spirituale. Totuși Știința Spirituală spune foarte clar că orice lucru, nu doar pe Pământ, ci și oriunde în univers, are o dublură de energie subtilă, care este în realitate structura energo-informațională pe care se bazează structura și existența formei materiale respective.
În acest număr, la noua rubrică „Cronica Timpului”, vom face ca și în numerele viitoare o analiză a multor aspecte ale acestei lumi plină de posibilități nelimitate. Dacă vă veți uita mai peste tot în cuprinsul omenirii noastre aproape în toate domeniile există idoli. În modă, în sport, în muzică, în dans, în literatură, în show-bizz mai ales, în cinematografie, în afaceri, în politică, nu există domeniu de mare interes care să nu aibă idoli. Chiar și în religie avem idoli, Iisus fiind unul dintre aceste figuri devenită idol. Și la budiști există asta, și în oricare altă religie, deoarece în fiecare dintre acestea întâlnim tot felul de icoane, statuete și sculpturi ce reprezintă personajele respective. Știm foarte bine din creștinism că se spune să nu-ți faci chip cioplit și să nu te închini la idoli. Ori dacă ne uităm peste tot în lume civilizația aceasta este una închinătoare la tot felul de idoli. Asta înseamnă energii sub forma unor câmpuri distorsionate care afectează mentalul colectiv, în care există deja aceste câmpuri care se bat între ele, ca să zic așa, deoarece fiecare câmp de acest gen este o acumulare de dorințe și voințe, care se contrează cu altele ale celor care aderă la idolul respectiv.
Dacă civilizația umană pretinde prin religiile cunoscute că urmează învățăturile întemeietorilor acestor religii, cum sunt Gautama Buddha cu budismul și Iisus cu creștinismul, în realitate oricine își poate da seama, poate chiar și copii de clasa întâi, că marea majoritate a omenirii una spune și alta face. Dar vorba aia… „să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa…”. Dar în realitate cum vine treaba asta…? Dacă popa zice ceva ce nu se potrivește cu convingerile tale? Papa de exemplu este idolul catolicismului, indiferent cine ocupă vremelnic scaunul de la Vatican. Faptul că anual se adună la marile sărbători sute de mii de credincioși acolo la Roma, arată că de fapt catolicii l-au transformat pe papă într-un idol.
De altfel definiția acestui termen este următoarea, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române: „chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate și constituind, în religiile politeiste, obiecte de cult religios. Figurativ – Ființă sau lucru care reprezintă obiectul unui cult sau al unei mari adorații”. Deci idolul poate fi și un lucru, nu doar o persoană vie sau reprezentarea iconografică a vreunui personaj. Cu toate acestea se poate vedea îndeosebi în domeniul show-bizz-ului că există o întreagă industrie care fabrică pe bandă rulantă tot felul de idoli, mulți dintre aceștia purtând tatuaje specifice Illuminati – ochiul și fluturele Monarch. Elvis Presley la vremea sa a fost un idol, până când s-a încurcat cu traficul de droguri în cârdășie cu CIA-ul și i s-a înscenat finalul, căci în realitate el a trăit în anonimat sub o altă identitate, după ce a oferit CIA-ului și FBI-ului întreaga rețea de droguri, cu nume și capi ai acelei bande care se întindea în toată America. Marylin Monroe de asemenea a fost idolul întregii Americi în anii ’60, apoi în perioada 70-90 Michael Jackson, Frank Sinatra, Madonna, Prince, Ray Charles, Lady Gaga, și după anii ’90 Beyonce, Mariah Carey, Whitney Huston, Jennifer Lopez, Rihanna, sunt doar câteva dintre vârfurile industriei idolilor muzicii din Statele Unite. La nivel de actori putem menționa ici doi mari idoli – Jean Claude Van Damme și Arnold Schwarzenegger care au fost pur și simplu împinși din spate de industria cinematografică. Nu că nu le-a plăcut și lor să fie vedete, deh… foamea de bani și de celebritate!
Dar nici o vedetă-idol din muzică sau film de pe cele două continente, Europa și America, nu au putut să se afirme fără să aibă în spate industria idolilor ale cărei hățuri și acum încă se află în mâna grupurilor Illuminati.
Inclusiv la noi, după revoluția din decembrie ’89, au început să răsară, la început firav apoi tot mai accentuat, unele nume – Loredana Groza, Smiley, Brenciu, Pepe, cele două Andre(le) și alții care au venit în urma lor de-au umplut România de grupuri de fani idolatri. Undeva prin anii 2000 că o televiziune centrală din București a făcut o scurtă anchetă la liceul Caragiale, printre fetele de la clasa a 12-a, deoarece terminând perioada liceală, urmau să-și ia fiecare direcția în viață. Și la întrebarea reporterei „Ce vreți să vă faceți după ce terminați liceul, poate și facultatea?” aproape toate fetele au răspuns în cor „Vrem să fim ca Bianca Drăgușanu!” Aceasta era în mare vogă prin anii 2000, și nu exista zi în care fie la televizor, fie în presa de can-can să nu apară vreo știre de scandal cu Bianca Drăgușanu. O vedetă răsuflată de altfel, după cum s-a dovedit mai târziu.
Deci vedeți cum idolatria prinde bine și mult la grupurile care nu au un nivel suficient de inteligență, deoarece cei care se află în spatele acestui fenomen al idolatriei, știu să manevreze bine emoțiile fanilor. De ce am ales acest subiect al idolatriei? Pentru că sunt cel puțin două mari categorii unde idolatria produce efecte de anvergură: domeniul muzical, unde ajungi vedetă doar dacă faci compromisuri cu oamenii Sistemului, și sportul unde după cum vedem în fotbal mulți jucători talentați ajung idolii tinerilor, dar reversul medaliei este că devin niște sclavi moderni, în sensul că impresarii iau de pe urma acestor jucători milioane de euro, în timp ce jucătorii înșiși se mulțumesc cu „firmiturile” de până în 50.000 de euro pe an de la masa acelor impresari care fac ei jocurile.
Idolatria naște egregori, și de multe ori acești egregori devin cantități imense de energii care se contrează cu egregorul națiunii respective. În cazul României unde la noi s-a copiat aproape tot de afară în acest sens, egregorul din domeniul muzical și al show-bizz-ului (în România ambele merg mână-n mână) este cel mai mare, ceea ce a denaturat egregorul natural al națiunii. Și acest lucru ne afectează pe toți, deoarece suntem toți conectați la acest câmp prin intermediul televiziunii. Și afectează și linia temporală în desfășurare, alterând-o cu scopul de a nu ne îndrepta spre acel viitor pe care ni-l dorim. De aceea noi suntem în derivă de vreo 25 de ani, de nu mai știu românii de capul lor și nu reacționează la fărădelegile comise vreme de 30 de ani de cei din politică. Căci egregorul politic se află pe locul 3 la noi. Și idolatria care devine fanatism pe față, în cazul politicii, este un imens câmp energo-informațional care este plin de contradicții, confuzii, frustrări, mânii, disperări și neputințe și lista poate continua. Industria idolilor influențează foarte mult în negativ evoluția întregii omeniri. Acum înțelegeți de ce am dus-o atât de rău vreme de cel puțin 30 de ani. Idolatria este un fenomen care distruge iremediabil energia sănătoasă strămoșească a unei națiuni, și singura salvare este ca cetățenii acelei națiuni, în cazul de față cea românească, să treacă printr-o purificare colectivă (un eveniment sau fenomen la scară națională) pentru o perioadă de timp, astfel încât câmpul akashic românesc să se curețe spre a permite trezirea și eliberarea spirituală mult așteptate.
