Cronica timpului – O.N.U? O, NU!

ONU nu mai este ce-a fost în deceniul 70 de exemplu, pentru că între timp, clica globaliștilor a pus mâna pe multe pârghii de influență din cadrul ONU.

Vorbim în cele ce urmează despre O.N.U – Organizația Națiunilor Unite – acest organism global care ar fi trebuit să reprezinte interesele tuturor națiunilor lumii, într-un echilibru bazat pe cooperarea dintre toate națiunile.

Conform statisticilor din momentul prezent, datele actualizate în ianuarie 2023 arată că sunt 197 de țări în lume, dintre care 193 sunt membre ale ONU. Aproape toate țările lumii sunt incluse în ONU. Acesta era un lucru bun, pe de-o parte și spun bun deoarece a fost o vreme când într-adevăr libertatea fiecărui stat era respectată.

Acum, ONU nu mai este ce-a fost în deceniul 70 de exemplu, pentru că între timp, clica globaliștilor au pus mâna pe multe pârghii de influență din cadrul ONU, cu intenții dintre cele mai egoiste și ascunse opiniei publice. Două exemple foarte concrete în acest sens sunt cele ale lui Bill Gates și George Soroș, doi multi miliardari mai mult decât excentrici, care de vreo 20 de ani încoace și-au pus în cap să schimbe ei fața lumii, cu niște proiecte antiumane de-a dreptul. Unul dintre acestea a fost vaccinarea din timpul așa zisei pandemii, inițiativă antiumană care avea drept scop introducerea prin intermediul unui segment ARN mesager a unei secvențe de ADN al cărei scop este acela de a modifica comportamentul uman, pentru a-l face mai obedient față de acești globaliști care, infiltrându-se pe multe nivele ale ONU, credeau că pot acapara totul în favoarea lor.

De altfel, după cum redacția noastră a intrat în 2011 în posesia unor informații din partea unui român care făcea parte din elita globalistă, aceasta s-a scindat în două începând cu acel an.

Se pare că partea bună a globaliștilor, dacă este să ne referim la lucruri autentice, este cea a „Pălăriilor Albe”, globaliști care în realitate nu sunt „acei globaliști” cărora li s-a dus faima de otrepe care și-au băgat nasul în viața națiunilor, în multe locuri din lume, prin revoluții și răsturnări de guverne.

Jumătatea bună a globaliștilor, ca să ne exprimăm cumva simplu, deși aceștia buni sunt în realitate sub 50% din total, sunt cei care au înțeles că omenirea poate evolua și se poate dezvolta cel mai bine doar păstrându-și fiecare națiune specificul propriu, întocmai cum vedem oriunde în natură o imagine vastă compusă din tot felul de elemente: vegetație, flori, copaci, ape, sol, pietre, viețuitoare de tot felul etc. dacă ar fi fost cel puțin 50% din total, „Pălăriile Albe” ar fi putut rezolva mult mai ușor problemele existente în lume cauzate de cealaltă jumătate a „Pălăriilor Negre” reprezentați de alde Bill Gates, Soroș, Rothschild, Rockefeller și alții ca ei.

De aceea lucrurile încă avansează greoi, pentru că majoritatea trusturilor de mass-media, precum și alte instituții, au fost acaparate majoritar de „Pălăriile Negre”, și ca să poți demonta o asemenea vastă rețea aflată pe tot globul, necesită timp și resurse alocate permanent.

Inițial ONU s-a numit Liga Națiunilor, fiind înființată după Primul Război Mondial, ca o alternativă la dificilele tratate dintre statele Europei din perioada Evului Mediu, când se războiau între ele pentru supremație și resurse. Însă prea puțină lume cunoaște faptul că precursoarea Ligii Națiunilor a existat în secolul 19, sub denumirea de Uniunea Interparlamentară, care-și trăgea principiile din filozofia lui Kant, bazată pe controlul conflictelor și promovarea păcii între state. Din acest principiu filozofic al păcii Kant voia să facă o bază a unei structuri mondiale de state libere, care să promoveze o societate mondială pașnică unitară, care să respecte aceleași valori și principii democratice.

În cazul unor eventuale conflicte între anumite state, Uniunea interparlamentară avea ca scop încurajarea guvernelor din acele țări de a-și rezolva diferendele pe cale pașnică și prin arbitraj internațional. Este cât se poate de evident că o asemenea cale pacifistă de coexistență a statelor lumii nu era pe placul industriașilor, mai ales în domeniul armamentului, deoarece dacă nu mai existau conflicte, aceștia nu ar mai fi avut unde să-și vândă armele.

Astfel se conturează faptul că industriașii – care erau precursorii oamenilor de afaceri de anvergură mondială de acum – și-au dat mâna cu bancherii lacomi, punând la cale conflictele.

Cum?

Au aruncat sămânța îndoielii ici-colo, mințind guvernele și profitând de credulitatea politicienilor de bună credință.

Așa au apărut la începutul secolului 20 două mari tabere, două blocuri de putere bazate pe alianțe între Marile Puteri și unele state europene.

Aceste alianțe au intrat în vigoare la începutul Primului Război Mondial.

Industriașii au alimentat de ambele părți conflictul, vânzând arme ambelor părți implicate, inclusiv americanilor. Și pentru ca tacâmul ororilor acestor demenți să fie complet, odată cu venirea soldaților americani în 1914 pe continentul american, acești industriași au „plantat” gripa spaniolă în contingentele de soldați trimiși în Europa pentru a sprijini puterile care luptau împotriva celor care stârniseră războiul.

Era un plan foarte elaborat de a complica lucrurile în Uniunea Interparlamentară, la fel cum au făcut și mai târziu cu Al Doilea Război Mondial și cu infiltrarea în ONU.

Concluzionând cumva referitor la felul în care actuala Organizație a Națiunilor Unite a apărut pe scena lumii, am putea spune foarte clar că la începuturile sale, când era Uniunea Interparlamentară, lucrurile au fost bune și exista un potențial bun de dezvoltare a societății planetare în ansamblul ei.

Odată ce industriașii, cu planurile lor egoiste și lacome, încă de la începutul secolului 20 s-au infiltrat în cercurile politico-economice ale acestei structuri, pentru ca decenii mai târziu să influențeze direct prin bani, pârghii mass-media, compromisuri în care au fost atrași funcționari înalți ai acestei organizații și alte manevre insidioase, aceste subminări repetate ale valorilor democrației și libertăților adevărate au fost duse la extrem de către influențele și implicările – prin conexiuni financiare – unora precum Soroș, Bill Gates, Rupert Murdoch – cel care deține imperiul media News Corporation, ori Ted Turner – cel care a fondat CNN-ul și alții ca ei, astfel încât multe personalități de rang înalt de la ONU fie s-au compromis, fie au cedat tentațiilor financiare sau ideii de putere totală asupra națiunilor lumii prin mecanismele financiare și organizații subordonate ONU care gestionează diferite domenii de care depind statele lumii. Și uite așa ajungem la ceea ce spune titlul.

Dacă cineva ne-ar întreba dacă mai vrem ONU? Am răspunde: O, NU!