Cunoscând ordinea şi rolul cuantelor, savanţii ar putea elabora o tehnică de limbaj al luminii.
În ultimii ani foarte multă lume a auzit despre această denumire, de la televizor, de prin diferite documentare sau din cărţi, dar prea puţini cunosc în realitate ce semnificaţie are acest termen.
Ca să fim exacţi vom reda definiţia cuantei de energie, aşa cum a fost postulată chiar de către savanţi. Fiind domeniul fizicii cel care se ocupă cu studiul cuantelor, denumirea aceasta face referire la o manifestare concretă într-un plan vibraţional foarte subtil a unor tipuri de energii specifice.
Descoperirea cuantelor se datorează lui Max Planck şi din acel moment a luat naştere mecanica cuantică.
Cuanta de energie este o entitate indivizibilă a valorii energiei, respectiv al momentului particulelor elementare ale materiei (numite fermioni), cât și a fotonilor sau alți bosoni.
Cuvântul provine din latinescul “quantus”, care înseamnă “cât.” Deci noţiunea de cuantă se referă la o anumită cantitate dar nu neapărat ca masă, cât mai degrabă ca procent de manifestare a unei unităţi de energie pe o anumită traiectorie în spaţii dimensionale.
La baza tuturor manifestărilor care se petrec peste tot în Univers se află cuantele de energie. Ele sunt frecvenţe vibraţionale care se manifestă cu o viteză atât de mare încât unele produc luminiscenţă în deplasarea lor.
Einstein de exemplu a descoperit, şi acest fapt e acceptat azi unanim în domeniul fizicii, că lumina se comportă dual, manifestându-se simultan şi ca undă, şi în calitate de corpuscul. Particula de lumină a fost numită foton, acesta având masă, dar şi tahionul este tot o particulă luminoasă, doar că această radiaţie luminoasă a sa se află dincolo de limita optică luminoasă perceptibilă cu ochiul şi cu aparatura modernă.
