Cultura Cucuteni – I

Momentele astronomice principale se dovedesc a fi știute și înțelese şi de către comunitatea neolitică.

Cultura Cucuteni se extinde până în sud-estul Ardealului (Transilvaniei) la Ariușd, în nord-estul Munteniei, în zona extracarpatică pe plaiurile Moldovei la vest şi est de râul Prut, până la râul Nistru în Ucraina de azi, unde cultura lor este cunoscută sub numele Trypillia.

Cucutenienii constituie una dintre comunităţile neolitice din preistoria Europei, numele culturii fiind dat conform denumirii primului sit arheologic exploatat în 1885-1890, situat în apropierea satului Cucuteni, judeţul Iaşi.

Cercetările arheologice întreprinse ulterior au determinat următoarea etapizare cronologică:

Pre-Cucuteni (5200–4750/4600 î.Hr.), Cucuteni A (4600-3900î.Hr.), Cucuteni A-B (4050-3850 î.Hr.), Cucuteni B (4050-3700î.Hr.) şi Cucuteni C (3.700-3.500 î.Hr.).

Potrivit analizelor cu radiocarbon privind datarea polenului identificat în subsol, ştim că această comunitate şi-a pus vizibil amprenta asupra mediului înconjurător prin recoltarea de masă lemnoasă din fondul forestier existent, în vederea construirii caselor şi a amenajării terenurilor pentru păşuni şi activităţi agricole.

Mărturii în acest sens constituie și rămăşiţele cerealiere carbonizate descoperite în situri: seminţe de grâu, orz, secară, hrişcă şi mei, acesta din urmă este prezent în cantităţi mai mici. De asemenea, s-au găsit sâmburi de corcoduş, prun gogoneţ, cais, soc negru, viţă de vie şi fructe de coriandru.

O trăsătură fundamentală și necesară în practicarea păstoritului şi a agriculturii este identificarea anotimpurilor, a echinocţiilor şi solstiţiilor, cu alte cuvinte sosirea ploilor, vremea caldă şi lumina solară adecvată. Azi ştim că Pământul are două emisfere, că se învârte de la vest la est și că axa sa de rotație este înclinată în raport cu planul orbital. Drept urmare, la nivelul solului, mişcarea aparentă a Soarelui pe bolta cerească este de la E la V, se produc anotimpurile, trecerea de la un sezon la altul fiind marcată de echinocții și solstiții.

Echinocţiile sunt punctele sau momentele anului când ecliptica intersectează ecuatorul celest, prin urmare, soarele răsare şi apune la estul şi vestul propriu-zis al planetei, motiv pentru care durata zilei este egală cu durata nopţii.

Solstiţiile definesc punctele în care ecliptica este cel mai aproape sau departe de ecuatorul celest, ca atare există solstiţiul de iarnă și cel de vară; de pildă, în emisfera nordică, la solstițiul de vară, Soarele răsare din nord-est şi apune la nord-vest, iar ziua este mai lungă decât noaptea şi permite creşterea şi coacerea recoltei.

Aceste momente astronomice principale se dovedesc a fi știute și înțelese şi de către comunitatea neolitică. Deosebirea dintre timpurile neolitice, cele de până în secolul XIX și contemporaneitate constând în metoda de observare şi de reprezentare a cerului, respectiv a corpurilor cerești.

De exemplu, dacă astăzi Soarele şi stelele sunt privite cu telescoape de la sol şi sateliţi spaţiali, instrumentele fiind strategic amplasate departe de oraşele cu aer poluat, în trecut observaţiile astronomice se făceau cu ochiul liber. Astfel, claritatea bolţii cereşti a permis cucutenienilor să se familiarizeze cu obiectele cereşti.

Pentru menținerea calendarului astronomic, cucutenienii au apelat la diverse modalităţile plastice (ex.: modelajul în lut, incizia, excizia, pictura). De pildă, piesele de tip idoli antropomorfi și zoomorfi, modelate în lut fin, reprezentând fie zeități feminine și masculine, fie animale precum urşi, purcei, oi, berbeci, ţapi şi capre, corespund cu denumirile constelațiilor păstrate și în ziua de azi în tradiția populară românească.

Urșii cel mai probabil, fac trimitere la “Ursa Major” (Carul Mare), respectiv “Ursa Minor” (Carul Mic), statueta zoomorfă țap face trimitere la constelația “Țapul” (U.A.I.) drept “Capricornul” (U.A.I.) (a nu se confunda cu zodia Capricornului) și care în perioada 3.000-5.000 î.Hr. anunța solstițiul de iarnă, respectiv răsăritul Soarelui în dreptul constelației “Crapilor” (Peștilor U.A.I.).