În această realitate banul este expresie a puterii și cum am fost educați să fim competitivi, în mod inconștient, o parte dintre ceilalți oameni nu doresc ca noi să avem acces la putere, deci la bani. De ce?

Scriu această postare pentru că această temă revine în actualitate și tot mai aud prin jur persoane care se întreabă ce vor face în următoarea perioadă (post virusache).

O să încep prin a povesti prin ce am trecut acum câțiva ani, când mi se spunea să nu mai cer bani pe serviciile mele pentru că ar trebui să fie gratuite. Acum, dacă cineva mi-ar scrie asta, i-aș răspunde că locul de unde vine această cerință (de gratuitate) este important. E ca și cum i-aș spune acelei persoane, spre exemplu – dacă aș vorbi cu o femeie, că eu bărbat, tu femeie, ar trebui să facem sex.

De ce? Pentru că așa trebuie. Condiționările pe care le cărăm la vârsta adultă sunt cauzate de impuneri, unele directe, altele mai subtile, care ne-au fost repetate în copilărie. Astfel, ajungem să trăim într-o cutiuță pe care alții ne-au creat-o. Am putea să ieșim din ea, dar ni s-a tot repetat: „ești rău/egoist/nașpa dacă ieși de acolo”.

Cei mai mulți oameni nu își descoperă potențialul pentru că alții le-au spus să nu o facă. La începuturile mele în lucrul cu Cheile Genelor, au fost persoane care mi-au transmis, direct sau în mod subtil: „tu trainer serios, te apuci de d-astea?”. Dacă mă luam după ei, acum nu mai simțeam bucuria de a face ceea ce iubesc și de a avea oamenii minunați în jur, oameni pe care i-am cunoscut în ultimii ani datorită lucrului cu Cheile Genelor.

Aș fi rămas „trainer serios”, fiind trimis să țin cursuri pentru oameni care nu erau interesați de subiect, ci obligați de managerii lor să fie acolo. A fost chinuitoare pentru mine acea experiență, acum mă bucur de oameni care d-abia așteaptă să începem cursul / programul, oameni interesați cu adevărat de ceea ce fac. Calea mea a fost deschisă de decizia de a mă asculta pe mine și nu pe alții.

înveți să îți asumi și eșecul nu doar succesul

Aici intră în joc domnul Liber Arbitru, fiecare dintre noi îl putem accesa. Numai că omul nefiind obișnuit cu acesta ci fiind obișnuit cu impunerile din exterior, alege cu propriul său Liber Arbitru să renunțe la Liberul Arbitru. Paradoxal, nu?

Așa că revenind la întrebarea din titlu: „Cum facem bani?”. Răspunsul este prin a renunța treptat la „așa trebuie”. În această realitate banul este expresie a puterii și cum am fost educați să fim competitivi, în mod inconștient, o parte dintre ceilalți oameni nu doresc ca noi să avem acces la putere, deci la bani. De ce? Ori pentru că ei nu au, ori pentru a nu avea competiție.

Nimic nu este: „așa trebuie”! Liberul nostru arbitru este sfânt și din frică, am ales să renunțăm la acesta în favoarea legilor, regulilor și dogmelor. Astfel am ajuns să trăim într-o societate unde o parte dintre cei cu bani, cu putere, manevrează legile, regulile și dogmele. Prin manipulare transmisă pe parcursul a mai multor generații, cei fără bani „cântă în struna” celor care urmăresc puterea prin bani și le susțin inițiativele.

Dacă vei asculta de așa trebuie, vei fi pus în propria ta cutiuță, unde te vei chinui toată viața. Dacă asculți de tine, ai o șansă mare ca geniul tău nativ să iasă la suprafață și de acolo nu mai faci bani ci banii vin către tine. Așa că dacă te întrebi în continuare: „eu cum fac bani?” îți ofer următoarea recomandare: acordă-ți câțiva ani pentru decondiționare mentală și emoțională și o să observi cât de ușor se fac banii, pentru că descoperi că puterea este la tine, nu în bani.

În acest mod înveți să îți asumi să faci ceea ce simți chiar dacă nu este conform cu dorințele altora. Astfel înveți să îți asumi și eșecul nu doar succesul. Așa ajungi cu adevărat pe propriile picioare. De acolo, îți găsești adevărații aliați și împreună creați o realitate benefică pentru fiecare dintre voi.

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?