Simplu și ușor, ca și cum ai saluta, îți faci dușmani din prieteni!
Există oameni cu care te împrietenești de la distanță, apoi începi să te apropii, îi primești la tine ca o gazdă bună, îi omenești cu ce se poate, și îi tratezi cu mare atenție. Apoi încerci să te faci înțeles.
Așa am pățit noi cu o familie de pe meleagurile astea, care ne-a ajutat foarte mult, dar după regulile lor!
Pentru că era o relație karmică, aveam datoria să-i ajut să facă saltul în conștiință.
Numai că, ei vedeau în mine un magician care printr-un abracadabra trebuia să facă o minune pentru familia lor eșuată.
Ajungeau la noi (ne ajutau la muncile fizice), dar de când intrau pe poartă și până ieșeau, timp de 2-3 zile, se certau continuu, săreau la bătaie, își aruncau injurii, se străduiau să mă tragă de partea lor, când unul, când celălalt, în așa zisa lor ”dramă”.
El, în mod special ne ajuta, ne servea cu tot ce aveam nevoie, se punea în slujba noastră cu dăruire, dar nu avea habar de spiritualitate și nici o curiozitate de această temă!
Ea avea chemare și curiozitate, dar fiind la „grupa 0”, avea multe de învățat, iar înțelegerea profundă a lucrurilor îi era străină. Fiind inginer chimist, era convinsă că le știe pe toate. În orgoliul ei avea convingerea că le știe și pe cele spirituale mai bine ca ceilalți.
Înțepeniți în tradițiile ardelenești se voiau o familie respectabilă, care mergeau la braț pe stradă, chiar dacă acasă le venea des salvarea și poliția la ușă.
