Una dintre cerințele de bază pentru resetarea mentală este non-atașamentul față de trecut. Cum se realizează acest lucru?
Zilnic avem între 40.000 și 60.000 de gânduri, care mai de care mai diferite, pestrițe, pozitive, negative, critice, laudative, invidioase, de îngrijorare, de control, de aducere aminte și așa mai departe. Este bine, este rău că avem atâtea gânduri? Este bine să avem foarte multe gânduri? Sau ar fi mult mai bine să avem cât mai puține gânduri? Am putea trăi fără ele? Iată întrebări care poate apar uneori în mintea multora, la ceas de reverie matinală sau de seară…
Spuneam în numărul trecut al revistei că putem face o mare parte din resetarea minții imaginându-ne ca într-o mare bibliotecă, unde pe fiecare raft se află câte o carte. Fiecare dintre ea simbolizând o trăire urâtă, o traumă, o chestiune neplăcută rămasă nerezolvată. Este un exercițiu foarte bun, deoarece fiecare asemenea carte imaginată conține în ea povestea rămasă în trecut a acelor lucruri neplăcute. Ca să explicăm și mai pe înțelesul vostru, atât gândirea negativă, cât și cea pozitivă, se bazează pe repetiție. La fel ca și reflexele folosite la conducerea mașinii personale sau în orice altă deprindere practică însușită de-a lungul anilor.
Așadar dacă atât pozitivul, cât și negativul se instalează prin repetiție, rezultă că resetarea mentală se face tot prin repetiție, înlocuind gândurile pesimiste și negativiste cu unele optimiste și pozitive, constructive și încărcate de ceva bun sau frumos. Desigur că unii s-ar putea să-și pună întrebarea cum poate fi stopat fluxul gândurilor negative, mai ales dacă persoana în cauză se confruntă periodic cu multe lucruri neplăcute în viața sa, fie că le-a atras prin atitudinea sa, fie că sunt cauzate indirect de către alții. Este evident că trebuie făcut un mic efort de voință, dar mai importantă decât voința este conștientizarea consecințelor negative determinate de fluxul gândirii negative care poate cauza boli.
