A fost oare Da Vinci mesagerul unei lumi muribunde dintr-un viitor îndepărtat sau paralel, venit să salveze civilizaţia noastră prin schimbarea cursului istoriei folosind invenţiile sale ce transmit mesaje încriptate?
Deja celebru în istoria lumii, Leonardo Da Vinci a reprezentat un simbol al perioadei Renaşterii în Italia secolului al XV-lea.
Considerat de către istorici şi intelectuali drept un geniu universal, Leonardo di ser Piero da Vinci pe numele său complet a fost într-adevăr o personalitate care este posibil să fi schimbat cursul istoriei omenirii prin operele sale.
Fiind cunoscut prin numele prescurtat Da Vinci – tâlcuirea acestui nume într-o traducere liberă fiind „Cel Învingător” (conform verbului vincere din italiană care la conjugarea prezentului se foloseşte sub forma tu vinci adică tu învingi) – el a lăsat posterităţii o serie de opere dintre care cele mai cunoscute sunt Cina cea de Taină care a stârnit controverse foarte aprinse în lumea cercetătorilor, Mona Lisa pictură în care foarte subtil a fost introdus un chip de extraterestru – fizionomia Micilor Cenuşii, şi Omul Vitruvian – o schiţă ce înfăţişează individul uman în trei ipostaze în interiorul unui cerc, lucrarea indicând clar ideea existenţei Numărului de Aur în geometria corpului omenesc.
Nu vom face aici descrierea operelor sale, care au fost destule de-a lungul vieţii, ci ne vom axa pe extraordinara sa capacitate de a pătrunde dincolo de spaţiu şi timp în ceea ce priveşte viziunea sa asupra viitorului tehnologic al civilizaţiei.
Având o abilitate ieşită din comun, la vremea aceea neobişnuită pentru un om, de a cerceta şi aprofunda cunoaşterea, Da Vinci a fost considerat o adevărată enciclopedie vie, fiind în acelaşi timp de-a lungul anilor pictor, geolog, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, matematician, anatomist, cartograf, botanist şi scriitor. Deci o pregătire de nivel academic cum am spune noi astăzi şi chiar în prezentul nostru cred că sunt foarte puţini, poate extrem de puţini oameni care să fi dobândit de-a lungul actualei vieţi cunoştinţe complete în 12 domenii de activitate. Asta arată genialitatea nativă pe care Da Vinci o avea.
Proiectele sale, foarte revoluţionare pentru secolul al XV-lea, au inclus multe schiţe printre care cele mai remarcabile modelul tancului, al paraşutei, avionului, rachetei, mitralierei, elicopterului. În privinţa acestuia din urmă, modelul inventat de către Da Vinci primise numele de „şurubul zburător” şi avea o deschidere de 15 metri. Numit iniţial omnitopter, aparatul fusese conceput şi construit de către genialul inventator în urma studiilor îndelungate efectuate pornind de la puful păpădiei, frunze, insecte, păsări până la modul în care curenţii de aer poartă frunzele şi alte lucruri din natură.
Deşi la început nimeni n-a înţeles de ce Da Vinci şi-a numit prototipul „şurubul zburător”, răspunsul vine din mediul ambiant. Celebrul inventator studiase ani de zile modul în care libelula se deplasa în zbor fiind capabilă să stea în aer la punct fix.
Fiind cunoscut pentru capacitatea sa imaginativă, Da Vinci deseori afirmase că el vedea în mintea sa toate detaliile modelului pe care-l analiza. Astfel singura insectă din natură care chiar are forma asemănătoare unui şurub este libelula, al cărui model de zbor creează suficientă portanţă încât să poată sta la punct fix, având în vedere şi dimensiunile sale.
Desigur că multe insecte sunt capabile să zboare şi să stea în aer la punct fix, dar nici una din speciile cunoscute nu are forma de şurub ca libelula. La vremea sa neavând materiale de calitate aşa cum avem azi, Da Vinci totuşi a construit acest omnitopter, folosind stuf, pânză şi sârmă. Platforma centrală era prevăzută cu manivele care odată învârtite manual puteau creea forţa de portanţă rotind arborele central prevăzut cu elice.
Desigur că modelul rudimentar nu a fost luat în seamă de către oamenii de ştiinţă de la acea vreme, dar în prezent firma canadiană AeroVelo a reprodus integral la dimensiunile exacte modelul omnitopterului, înlocuind manivelele cu o bicicletă pusă pe platforma centrală. Acest model a fost numit „Atlas” şi a reuşit să zboare 1 minut şi 5 secunde înălţându-se la 3 metri faţă de sol.
Vă daţi seama dacă Da Vinci ar fi avut materialele adecvate la vremea sa, ce invenţii ar fi realizat? Şi mai ales că putea să demonstreze veridicitatea teoriilor şi invenţiilor sale.
El învăţase în adolescenţa sa foarte multe lucruri, unele cum s-ar spune azi clasificate, în atelierul maestrului său Andrea di Cione cunoscut şi sub numele de Verrochio, un artist care-şi însuşise multe învăţăminte tainice aduse din Orient de către călători-exploratori.
Deci Da Vinci ştia de la Verrochio despre Numărul de Aur şi despre alte secrete existente şi ascunse în natură, în formele şi aspectul vieţuitoarelor.
În realitate în timpul uceniciei sale Da Vinci şi-a reamintit o bună parte a cunoştinţelor sale, cu care venise la întrupare, pentru că a fost singurul din toată epoca Renaşterii care a inventat asemenea aparate.
Ori dacă ne gândim la nivelul intelectual şi la capacitatea de pătrundere a minţii umane în secretele vieţii, nu vom găsi nicăieri în cele două milenii de creştinism inventatori care să conceapă astfel de schiţe. Şi asta pentru că pur şi simplu mintea oamenilor din acele secole nu puteau concepe şi alte lucruri, mai ales că în vremurile de atunci toată lumea credea în Teoria Pământului Plat, deşi Da Vinci susţinea ideea Pământului rotund, fiind contemporan cu Nicolaus Copernicus care a rămas şi el celebru în istorie pentru acest concept.
Asemenea schiţe nu le putea concepe şi realiza decât un om din viitor, care ca şi Tesla la vremea sa, nu putea să le cunoască decât dacă trăise în viitor. Poate un viitor al actualei linii temporale a omenirii sau chiar un viitor paralel. Cert este că nu poţi realiza ceva despre care nu ai cunoscut ceva la modul minim măcar. Şi ca să poţi cunoaşte trebuie să trăieşti în acea epocă în care există acele aparate, maşini şi dispozitive.
Da Vinci a mai inventat costumul de scafandru – de unde o asemenea idee care de abia 500 de ani mai târziu în secolul 20 a fost posibilă la scară largă? – şi pompa hidraulică, un model asemănător unui automobil realizat ca mijloc de propulsie din roţi dinţate şi sistem de arcuri – maşinile de azi au pinioane – roţi dinţate adică şi suspensii, a conceput „nava scorpion” care semăna cu submarinul modern din zilele noastre şi care era capabilă să străpungă carena unei corăbii inamice.
Acestea şi încă multe alte invenţii şi schiţe, cu toate aproximativ 300, dovedesc în mod categoric faptul că Da Vinci nu era nici din vremea sa, şi nici un om obişnuit care să zici că îi plăcuse să înveţe atâtea pentru a deveni un erudit. Rezultă că doar un spirit din viitor venit şi reîntrupat în epoca Renaşterii cu o misiune precisă putea realiza atâtea invenţii.
Dar fiindcă inventase şi tunul, folosit la un moment dat în lupta celor din Otranto cu turcii care asediaseră oraşul, Da Vinci a schimbat definitiv cursul istoriei, căci s-a dovedit că italienii remarcând potenţialul unei asemenea arme, au păstrat schiţele inventatorului.
Oare cum ar fi arătat lumea dacă turcii cucereau Otranto în 1490 şi apoi Italia, după ce cuceriseră Constantinopole?
Orice eveniment generează o linie a viitorului şi dacă este schimbat se schimbă şi viitorul.
Capacitatea uluitoare de vizionar pe care o avea Da Vinci nu poate fie explicată decât prin faptul că era un spirit trimis din viitor.
Oare fusese trimis special cu o misiune în trecut, în epoca Renaşterii? Şi dacă ar fi fost aşa, de ce a fost trimis şi mai ales să schimbe ce fel de viitor? Poate unul dramatic pentru civilizaţia umană?
Timpul şi cercetarea ne vor aduce cu siguranţă răspunsurile aşteptate.
Însă dacă Da Vinci venea din viitor, din care viitor ar fi venit? Al omenirii noastre, cea de aici şi acum? Sau al unei omeniri lipsite de capacitatea de apărare în faţa unor inamici nemiloşi?
A fost oare Da Vinci mesagerul unei lumi muribunde dintr-un viitor al nostru sau paralel, venit să salveze civilizaţia noastră prin schimbarea cursului istoriei prin invenţiile sale ce transmit mesaje încriptate? Şi dacă ar fi aşa… care ar fi pericolul care pândeşte asupra civilizaţiei noastre..?
Răspunsul se află în Codul lui Da Vinci…
