Bunăstarea sufletească este cu mult mai puțin mediatizată și scoasă în față de către societatea modernă.
A crescut în societatea modernă în care trăim starea de confort și aparentă bunăstare, dar aici vorbim în primul rând de acea bunăstare a corpului fizic și a imaginii de sine. Cei mai mulți oameni doar cred că trăiesc în bunăstare, legând-o de facilitatea prin care au acces la mai multe lucruri, care le ușurează pe moment viețile.
Bineînțeles, în primul rând legăm bunăstarea și implicit fericirea și nefericirea noastră de câștigul material, de reușita unei relații, de crearea unei imagini de sine cât mai evidentă în ochii altora.
Există o mare diferență însă între bunăstarea reală, care izvorăște dintr-un profund sentiment de împlinire sufletească și bucurie și cea de suprafață, care este de cele mai multe ori un produs al fricilor și insecurității noastre continue. Iluzia că putem să ne câștigăm pacea sufletească cu ceva palpabil, material, nu face altceva decât să ne închidă și mai mult în propriile colivii.
Atunci când partea organică, instinctuală, materială, devine mai puternică decât sufletul și primește întâietate, partea subtilă are nevoie de un resort puternic pentru a se menține la suprafață. Pentru această restabilire a echilibrului este necesară în unele dezechilibre mai acute o situație de urgență: un accident, o boală, o suferință, o pierdere în lumea materială, în bunăstarea fizică a unui om. Modul prin care luptăm în prezent cu suferința este distructiv și brutal și nu face altceva decât să conducă la creșterea numărului de denumiri de boli și la crearea unui mod artificial de a le stopa.
Nicicând corpul fizic nu a fost mai mutilat cu consimțământul nostru în epoca modernă, față de alte perioade de timp ale umanității, deși, paradoxal, îl punem în centrul atenției noastre în majoritatea cazurilor. Ceea ce avem nevoie, ca ființe spirituale aliniate la frecvențele cosmice (ceea ce este sus este și jos) este să dobândim putere sufletească, lăuntrică, prin schimbarea uneori radicală a viziunii prin care privim viața și relația cu Divinitatea, cu Întregul. Bunăstarea și fericirea noastră depind în primul rând de cât de mult suntem cu adevărat parte din acest Întreg, care nu lasă de izbeliște nicio părticică din ea, oricât de minusculă ar părea la o primă vedere. Fricile și îngrijorările noastre continue sunt un indicator al unei însingurări inconștiente față de energia vieții.
Atunci când depășim cu blândețe propriile frici care izvorăsc din inadecvare, indiferență, orgoliu, egoism, începem să simțim primele semne ale adevăratei abundențe, care nu este legată neapărat de bani și câștig material (deși nu le exclud), ci de creșterea frecvențelor interioare, care se manifestă prin bunăvoință, empatie, compasiune și simțire reală față de ceea ce este viu în noi și în jurul nostru.
Deși la o primă vedere lăcomia, indiferența, competiția și minciuna par a fi mai potrivite cu dobândirea unui statut, a unei imagini de succes și a unui câștig material mai facil și mai rapid, în timp, aceste trăiri devin ca un bumerang în lumea energiilor. După o vreme, ele se întorc împotriva celui ce le-a emis și tot ce a fost clădit în acest mod se destramă și se ruinează.
Culegem astfel ceea ce semănăm. Ceea ce nu vedem noi și nu observăm în spatele unui succes și al unei bogății obținute astfel este ruinarea interioară a respectivilor indivizi, lipsa lor de bucurie și de conexiune reală cu planul divin.
Pe de altă parte, bunăstarea sufletească este cu mult mai puțin mediatizată și scoasă în față de către societatea modernă, care este un organism condus de indivizi cu un anumit interes. Ea însăși are nevoie de o hrană pentru a-și menține viața. Înțelegem că această hrană se bazează în primul rând pe competiția dintre ființe și pe spiritul de delimitare dintre ele si ceea ce le înconjoară. Să nu ne mirăm astfel că, deși suntem mulți la un loc, suntem parcă mai dezbinați decât oricând și mai însingurați.
Însă, în cele mai mari crize ale omenirii, noi, ca ființe am cunoscut și cele mai profunde salturi în interiorul propriei conștiințe. Într-o lume condusă de competiție, control, delimitare și indiferență, o alta, aproape nevăzută, ia naștere și se dezvoltă din ce în ce mai mult. Deși ea nu este cunoscută cu adevărat decât puținor indivizi momentan, este de așteptat ca în viitorul apropiat să crească asemenea unui foc aparent necontrolat, odată cu aducerea atenției în trăitul din inimă. Fiecare individ care recunoaște în el însuși această trăire devine parte a unei bunăstări reale, care se extinde și poate crește în orice domeniu de activitate, chiar și în comerț și afaceri de tot felul.
Noul Pământ, așa cum îl numim, este o raportare la viața din perspectiva lui „noi” și infinit mai puțin din cea a lui „eu”. Nivelul de energie, bunăstarea și bucuria, chiar și realizările pe toate planurile încep să depindă din ce în ce mai mult de felul în care ne raportăm la acest „noi”. Bunăvoința și întrajutorarea, empatia și altruismul sunt semințele acestei bunăstări a inimii, fac parte din viața noii paradigme, a noii viziuni. Din ce în ce mai mulți indivizi pășesc în acest necunoscut și deschid căi de acces și pentru alții. Și da, acest lucru nu se face peste noapte, ci are nevoie de o perioadă de gestație, de creștere și de îngrijire, asemenea unei semințe, sau a unui copil.
