Aceşti 7 Avatari sunt împărţiţi la rândul lor în două grupe, cum am menţionat, trei fiind în Asia Centrală, trei fiind în zona Carpaţilor româneşti, iar al 7-lea este precum Christos.
Cu 12.500-12.800 de ani în urmă, aşa cum atestă toate sursele străvechi care au consemnat câte ceva despre Atlantida, această civilizaţie s-a scufundat cu tot cu continentul pe care trăia, datorită folosirii cristalelor în scopuri egoiste. Adevăratul motiv, dacă este să punem cap la cap asemenea informaţii – adică era glaciară terminată în urmă cu 12.000 de ani, Potopul şi analiza ştiinţifică – găsim cea mai plauzibilă explicaţie pe care niciun autor de lucrări referitoare la Atlantida nu a luat-o în calcul! Şi asta pentru simplul motiv că nu s-au gândit la asta!
Sacerdoţii atlanţi, care erau Iniţiaţi spre stadiul de Maeştri pregătiţi de către Maeştrii Spirituali, cu câteva decenii înainte de catastrofă s-au scindat pe motive ideologice, deoarece aşa cum spuneam reptilienii au interferat din nou cu civilizaţia umană. Şi Atlantida urma să se dividă în două imperii, dintre care unul a fost format în partea de nord a continentului, în zona respectivă aflându-se acei sacerdoţi care pe lângă Artele Albe, au îmbrăţişat şi Artele Negre aduse de reptilieni. Dar pe partea lor de continent era frig şi gheaţă şi traiul nu avea cum să fie ca cel din jumătatea sudică, favorizată de curenţii calzi ai Atlanticului dinspre Africa şi America de Sud. Şi astfel au încercat să topească partea de calotă de gheaţă aflată în nordul continentului, cu ajutorul Ştiinţei Cristalelor. O intenţie total greşită, deoarece aşa cum spune şi legenda, continentul-insulă a fost înghiţit de ape în mai puţin de două zile.
Sacerdoţii neascultători, care apelaseră la Artele Negre adică magia întunecată, au procedat cum fac astăzi cei care cred că prin dispozitivele HAARP pot controla vremea. Aşa au procedat şi sacerdoţii din partea nordică a continentului, doar că ei folosind acele cristale uriaşe, au provocat distorsionarea liniilor de curenţi telurici ai scoarţei continentului, acest fenomen ducând la dislocări. Restul este cunoscut din pergamentele care au rămas, cu menţiunea că în partea sudică a continentului domnea pe atunci Hermes-Thot care regrupând pe Maeştri, în jurul populaţiei care a mai putut fi salvată, i-a dus mai întâi pe continentul sud-american cu câteva luni înainte de a surveni catastrofa, iar o altă parte a călăuzit-o pe continentul african unde, mult mai târziu, sacerdoţii şi populaţia supravieţuitoare au trăit în zona unde astăzi este Sahara.
Spuneam că ştiinţa a detectat cu ajutorul sateliţilor că sub Sahara există vegetaţie şi un imens râu similar cu Nilul ca lungime.
De ce actualmente există un imens deşert de pe coasta vestică până în Egipt? Răspunsul la o asemenea întrebare poate fi doar unul singur. Catastrofă produsă artificial!
Hermes i-a dus pe unii supravieţuitori ai Atlantidei pe coasta vestică a Africii, unde în urmă cu aproximativ 8800-9000 de ani a fost întemeiată o nouă cultură umană, printre dune de nisip, vegetaţie bogată şi apă din abundenţă.
Cercetările moderne arată că Sahara ca deşert are o vechime de cel puţin 50.000 de ani, însă cu certitudine în acele vremuri deşertul nu era atât de întins cum îl ştim astăzi. Datorită faptului că odată cu trecerea timpului suprafaţa deşertului s-a tot extins, siliciul din dunele de nisip fiind în realitate atrase de anomalia electromagnetică rămasă în urma continentului atlant, Hermes i-a condus mai departe pe supravieţuitorii care între timp fondaseră o nouă comunitate, către nord-estul Africii, unde este astăzi Egiptul. Acolo au întemeiat o dinastie, cea a Faraonilor, iar istoria deja are suficientă documentaţie despre derularea acestor dinastii astfel încât nu insistăm cu informaţiile despre ele. Doar mai menţionăm că şi în această nouă cultură s-au infiltrat reptilienii, producând o degenerare a Religiei lui Unu, cum era denumită pe atunci spiritualitatea ca doctrină referitoare la legătura cu Creatorul.
Ştim din istorie că dinastiile au impus apoi, infiltrate fiind de către reprezentanţii reptilienilor, religia politeistă, cultul lui Ra fiind înlocuit cu panteonul zeităţilor reptiliene, care cereau sacrificii. Totuşi, până să fie infiltrată ulterior de către reptilieni, cultura şi civilizaţia egipteană veche a construit piramidele, ca elemente de conexiune energetică cu Shamballa, cu Sfinxul din Bucegi, cu centrul Maeştrilor din America de Sud de la Tiahuanaco şi cu nucleele de civilizaţie de pe continentul nord-american unde se aflau pieile roşii, alţi descendenţi ai atlanţilor, precum şi mayaşii cu piramidele lor de Chichen Itza. Printre toate aceste valuri migratoare ale celor care au supravieţuit acestor evenimente, v-aţi putea întreba: şi Avatarii, unde erau?
Avatarii se aflau în două centre: Carpaţi şi Asia Centrală-Himalaya.
Misiunea lor, aşa cum le fusese încredinţată din partea unor mari fiinţe de Lumină şi Iubire din Confederaţia Galactică şi din planurile dimensionale 8 şi 9, era aceea de a coordona evoluţia de tip Yin-Yang a întregii civilizaţii umane, de după glaciaţiune şi înspre viitorul timpurilor prezente.
Misiunea Avatarilor este de a coordona evoluţia de tip yin-yang a întregii civilizaţii umane.
Desigur că Avatarii respectă înainte de toate Legea Liberului Arbitru, de aceea ei acţionează indirect trimiţând fluxuri de inspiraţie divină în care sunt conţinute tot felul de idei, de la invenţii şi creativitate, până la cele mai neobişnuite circumstanţe sociale prin intermediul cărora întreaga societate poate să înveţe multe lucruri.
Aceşti 7 Avatari sunt împărţiţi la rândul lor în două grupe, cum am menţionat, trei fiind în Asia Centrală, trei fiind în zona Carpaţilor româneşti, iar al 7-lea avându-şi locul undeva între cer şi pământ, cum s-ar zice, existând într-o formă mult mai diafană decât ceilalţi 6. S-ar putea spune că al 7-lea este ca şi Christos, coordonându-i în întreaga activitate pe ceilalţi 6, pentru ca întregul plan al ajutorării civilizaţiei umane să decurgă după cum a fost prevăzut, inclusiv cu toate interferenţele posibile din partea reptilienilor.
Al 7-lea Avatar este elementul de legătură între Frăţia Luminii de pe Pământ, reprezentată de Avatari, Marii Maeştri, Maeştri şi Iniţiaţii lor, şi reprezentanţii direcţi ai Creatorului pe care îi putem numi Fondatori, aşa cum mediumul american Sal Rachele i-a denumit în cărţile sale.
