Unitatea nu poate fi mimată, traiul la oraș a adus mulți oameni laolaltă care, însă, se feresc mai mult unul de celălalt decât să colaboreze.
Una dintre mișcările falimentare ale umanității a fost mutatul la oraș. Motivul pentru care această mișcare s-a întâmplat și încă se întâmplă, este pentru că o mare parte din resurse au fost alocate către ceea ce se dorea a fi unitatea oferită de traiul într-un oraș, într-o comunitate imensă unde oamenii să colaboreze mai ușor.
Din ce observ, mutatul la oraș este încă o încercare a umanității de a forța evoluția, de a ajunge la destinație înainte de vreme. Unitatea este posibilă în exterior atunci când este deja prezentă în interior. Altfel, unitatea mimată duce la dezechilibre majore.
Din păcate, acesta a fost efectul principal. Oamenii s-au deconectat de natură, de ritmurile naturale și astfel au creat o societate în care ritmul infernal mănâncă sănătate (fizică și mentală), resurse și vieți. Prețul plătit este mult prea mare și asta au descoperit cei care s-au oprit pentru a se evalua.
Mimatul este una dintre încercările eșuate ale omului de a trăi mai bine. Când omul mimează natura, când omul mimează naturalețea, când omul mimează umanitatea, își mimează existența.
Mutatul în comunități mari (orașe) presupune un nivel al conștiinței suficient de înalt pentru a accepta să își joace rolul, să servească. E nevoie ca cei de acolo să se fi stabilizat deja la nivelul acceptării și armoniei. Altfel, în comunitățile mari (orașe), separarea va fi din ce în ce mai prezentă.
Orice comunitate mare care nu are natura în centru este predestinată eșecului. Natura este profesorul nostru, este maestrul nostru, dacă o considerăm a fi inamicul în calea progresului, ne vom autodistruge treptat.
Traiul la bloc nu este benefic pentru foarte mulți oameni. De ceva vreme contemplu ce înseamnă a trăi bine și răspunsul l-am găsit în modul în care regii și reginele trăiau înainte sau în modul în care marea majoritate a vedetelor trăiesc acum. Case mari, spațioase, cu tavan înalt, camere suficiente pentru fiecare, natura aproape.
Avem nevoie de natură pentru a ne împământa și asta se observă la cei mai mulți dintre cei care trăiesc la bloc, la oraș. Aceștia sunt neîmpământați și astfel resimt puternic stările joase, mai ales frica. Nu degeaba, cei care au reacționat cel mai puternic la criza medicală cu virusul au fost cei de la oraș… doar ei s-au resimțit în pericol având atâția necunoscuți în jur de care tot încearcă se se separe.
Unitatea nu poate fi mimată, traiul la oraș a adus mulți oameni laolaltă care, însă, mai mult se feresc unul de celălalt decât să colaboreze. Cum nimic nu e perfect rău, traiul la oraș nu este rău, are și beneficii. Ce este important de evaluat reprezintă prețul pe care fiecare dintre noi îl plătim pentru aceste beneficii. Oare merită cu adevărat sau am fi dispuși să plătim orice preț pentru a fugi de Sine?
