Mintea umană este uşor controlabilă pentru că voinţa proprie este insuficientă sau nu se manifestă!
Revin cu acest subiect de actualitate pentru că repetiţia este mama învăţăturii şi-a înţelepciunii. Niciodată nu ştim prea multe şi avem nevoie să ne reamintim. Mintea este ca un hard care trebuie periodic curăţat şi actualizat. Dacă n-o faci, rămâi numai cu ce-ai învăţat în trecut, şi cu tot felul de obişnuinţe bune şi rele, şi-atât.
Într-o meditaţie de început de lună cu arcturienii, ni s-a comunicat că vor face tranziţia în jur de 2 miliarde de oameni, şi asta pentru că oamenii fac planul lor şi nu fac planul divin la ora actuală… Nu m-am mirat şi nu m-am indignat prea tare pentru că aşa simt şi eu.
Lumea, la modul general, din varii motive face numai planul minţii ei şi nu pe cel al sufletului.
Într-o locaţie (un bloc) unde se rulează energii la comun, este suficient ca o familie să fie violentă pentru ca lucrurile să scape de sub control, și ceilalți să fie virusați. Corpul omenesc, prin apa din care este alcătuit, suportă influenţe la greu din mediul înconjurător. La fel se întâmplă şi cu durerea, cu frica, gândurile de răzbunare şi toate creaţiile mentalului colectiv. Acest sistem de locuinţe a fost creat de cei ce slujesc o mentalitate a controlului, tocmai pentru a distruge voinţa slabă a oamenilor.
Întotdeauna toţi cei care sunt mai „slabi” vor fi „victimele” celor „puternici”!
Mintea umană este uşor controlabilă atunci când voinţa proprie este insuficientă sau nu se manifestă!
În ultima sa carte publicată, Sal Rachele ne sfătuieşte să apelăm la metode de vindecare eficiente, pentru deprogramarea mentală, purificarea şi echilibrarea chakrelor, dar mai ales pentru întărirea sistemului imunitar care la ora actuală este catastrofal pentru toată lumea! Nu o facem, ne asumăm riscul de-a „trece-n moarte pe neobservate”, cum spunea A. Păunescu. Că plecăm de aici într-o altă parte nu-i supărare, însă problema este: unde ajungem după ce pe Pământ „am stat în stază” şi habar nu am avut cum ne-a trecut viaţa!
Şi „iadul şi raiul” este plin, dar nu ne este indiferent dacă mergem în iad sau în rai! De ce să îngroşăm rândurile ignoranţilor comportându-ne ca ei, făcându-ne atâta rău nouă şi celor de lângă noi?
De ce să nu îmbrăţişăm cu aprofundare, smerenie şi recunoştinţă Legile Lui Dumnezeu?! Indiferent ce spirite avem, dacă ne-am comporta cu smerenie şi cu bun simţ, am evita acele locuri de penitenţă. Obligaţia noastră, a fiecăruia, este să ne străduim în această viaţă de excepţie, să lăsăm planeta un pic mai bună decât am găsit-o! Aceasta e adevărata noastră menire, nu să ne împopoţonăm cu titluri şi calităţi supranaturale (în fapt atât de fireşti), nu să ne credem zei (o fac alţii cu un real succes), nu să ne separăm de ceilalţi şi de Dumnezeu.
La Dumnezeu, orgoliile, fricile şi mâniile noastre n-au nici-o importanţă. Legile fiecărui Univers trebuie respectate, acceptate, însuşite şi puse în practică, nu pentru a-i face o favoare Lui Dumnezeu, ci pentru a experimenta şi evolua personal!
În aceste vremuri există fel de fel de metode de vindecare şi vindecători care pot lucra la efecte eliminând cauzele. Când planul cauzal nu este înţeles şi vindecat, degeaba încercăm tot felul de metode de vindecare. Pe post de îndreptar ne sunt date experienţele!
Ni se întâmplă anumite lucruri grave sau mai puţin grave, le tezaurizăm şi rămânem blocaţi, sau le acceptăm, le înţelegem şi le transcedem eliberându-ne de balast. Alegerea ne aparţine, fiindcă odgoanele ataşamentelor sunt teribile …, dar atât de inutile!
Când credem cu adevărat în Dumnezeu nu ne ataşăm de nimic, decât în măsura bunului simţ.
Am pierdut în viaţa mea oameni cu care am mers umăr la umăr, care pot spune că au crescut pe energia mea. Pentru că mă ataşasem, am suferit mult când au plecat, dar asta m-a ajutat să înţeleg că nimic în afară de Dumnezeu, nu-i stabil şi permanent în viaţa mea. Când am înţeles acest lucru i-am binecuvântat şi i-am pus „în mâna lui Dumnezeu” – pentru că ai lui suntem toţi!
Revenind la vindecare de toate tipurile, nu vă ascundeţi după degete şi nu aşteptaţi să primiţi consultaţii gratuite, pentru că nimic din ceea ce nu este plătit nu ţine de cald într-o relaţie vindecător-pacient.
Prin plată, vindecătorul nu se încarcă karmic cu mizeriile acumulate de la pacient, pentru că se merge la echilibru. Munca de vindecare este epuizantă, este mai grea decât munca fizică, şi nu este ceva la îndemâna oricui! Încercaţi să înţelegeţi că şi terapeutul are necesităţi, mănâncă, trăieşte, ca şi noi toţi, şi trebuie să le acopere din munca lui.
La terapeutul adevărat nu-i lăsăm ciubucuri, ci-i plătim corect munca, consilierea, efortul depus, pentru a nu se acumula nici un fel de karmă.
Aşa că „în viaţă totul se plăteşte”!
