Gabriel Socaciu
Prin terapiile pe care le fac, pun în mișcare energiile blocate ale omului. Într-un fel, reamintesc omului că este o ființă divină, plină de iubire care trebuie manifestată.
Timp estimat de citire: 4 minute

Ceea ce numim intuiţie este şi ea legată de starea de sănătate a organelor, în special de ceea ce se află în partea nevăzută a lor.

Partea anatomică a organelor noastre are un înveliş nevăzut, pe care unii îl numesc eteric. Este o parte pe care, deşi nu o vedem cei mai mulți dintre noi, are influenţă directă asupra stării de sănătate a corpului nostru. Noi vedem oameni peste măsură de slabi sau graşi, cocoşaţi, ori cu alte deformări ale structurilor fizice, tensionaţi, stresaţi sau iritaţi, dar nu citim ce este în spatele acestor somatizări. Ca urmare, tratăm la nesfârşit doar simptomele.

Acest înveliş fin este sub influenţa directă a energiilor mai subtile, universale, cosmice, iar starea lui de funcţionare depinde de cât de bine îşi cunoaşte fiecare fiinţă personalitatea, abilităţile, darurile şi direcţia care i s-au trasat pentru viaţa pământeană, sau cu alte cuvinte, destinul. Şi mai ales cum înţelege să le aplice în viaţa proprie. Numerologia, astrologia şi alte discipline şi învăţaturi îi pot dezvălui aspecte importante unui om din ceea ce are de făcut în această viaţă, însă o cunoaştere mentală a acestor lucruri mai mult îngreunează procesul de evoluţie.

Ne place sau nu să credem, cei mai mulţi dintre noi am pierdut contactul cu acea voce divină, interioară, care ne călăuzeşte prin viaţă şi ne oferă puterea de a discerne, de a alege chiar sursa din care ne luăm energiile. Într-un fel spus, trăim raiul sau iadul prin ceea ce obişnuim să alegem şi să trăim în chiar această existenţă pământeană.  

Trăim raiul sau iadul prin ceea ce obişnuim să alegem şi să trăim.

Cu siguranţă că trebuie să ştim să trăim şi pentru a face faţă unor considerente sociale. Însă putem face asta direcţionând energia din centrii legaţi de supravieţuire şi control spre cei care ne animă trăirea unor sentimente oneste şi transparente. Vindecarea nu este și nici nu a fost vreodată un proces mecanic, formal, prin care urmăm un tratament, ci o participare directă în privința trăirilor noastre. A ne cunoaşte şi a simţi sentimente pozitive a devenit partea cea mai importantă a acestui proces de păstrare sau recăpătare a sănătăţii noastre.

Atunci când înţelegem că putem să ne luăm hrana de zi cu zi şi prin altruism, bunăvoinţă, compasiune, respectarea liberului arbitru al altei fiinţe, atragem în corpurile noastre energii subtile, care ne întăresc voinţa, imunitatea, rezistenţa fizică şi mentală. Se deschid alte căi, alte conexiuni, rezonăm altfel cu informaţia şi energia. Înţelegem într-un mod diferit abundenţa şi comuniunea cu Divinitatea, oricum am numi-o şi în orice mod am percepe existenţa ei. 

Ascultându-şi intuiţia, vocea interioară, un om îşi poate desluși într-o primă fază direcția, iar apoi calea i se dezvăluie din ce în ce mai clar. Însă frumuseţea acestei căi este că nu este bătută în cuie, ci poate expansiona pe măsură ce omul învaţă din ce în ce mai mult să se folosească de abilităţile și darurile sale. Pilda cu talanţii folosiţi cu pricepere sau irosiţi, este elocventă in acest caz.

Dar ceea ce numim intuiţie este şi ea legată de starea de sănătate a organelor, în special de ceea ce se află în partea nevăzută a lor, acolo unde se ţes, cu o mână invizibilă, voinţa, determinarea, credinţa, puterea de discernământ, puterea de a iubi şi de a te lăsa iubit, care este chiar o treaptă superioară oferirii iubirii.

Rinichii şi suprarenalele au ca umbre frica, stima de sine scăzută, neîncrederea în viaţă, supravieţuirea. Principalul simptom este oboseala. Frica este un simptom al oboselii pronunţate, al lipsei de perspective, pentru că ochii acestor fiinţe obosite, tensionate, stresate văd doar până acolo unde li se dictează de către societate şi instituţii.

Fiecare fiinţă începe să iasă din marasmul supravieţuirii atunci când începe să se cunoască pe sine, înţelege că divinitatea se exprimă prin ea şi că exteriorul este ceva ce poate fi schimbat doar dinlăuntrul fiinţei. Întâlnirea cu propriul sine este cea mai emoţionantă dintre toate întâlnirile din această viaţă.

Gonadele, organele sexuale au ca părţi întunecate vinovăţia, ruşinea, inferioritatea (care se poate exprima la fel de bine şi ca superioritate, control)

În special aici, în această zonă, este întărită ideea că suntem vinovaţi şi că facem greşeli şi ca urmare putem fi pedepsiţi pentru asta. Un for superior şi exterior nouă se ocupă de judecarea noastră, așa credem și suntem îndemnați să o facem. Bolile organelor sexuale sunt în special boli ale învinovăţirii. „Nu sunt bun de nimic, nu merit, sunt vinovat”, cunoaşteţi toate astea. Dar şi alte părţi ale corpului au legătură cu reprimarea, cu învinovăţirea, în special cele ale tiroidei și timusului.

Darul de care ne putem folosi pentru sănătate și vindecare este recunoştinţa.

Darul de care ne putem folosi pentru sănătate și vindecare este recunoştinţa. Acest cuvânt, recunostinţa, re-Cunoaşterea nu este totuna cu mulţumirea, prin ea recunoaştem prezenţa lui Dumnezeu în fiecare celulă a noastră, în fiecare picătură de ploaie, în bătaia vântului, în razele soarelui, în pulberea de noroi, în palma pe care o primim, în îmbrăţişare, în orice, în tot ce este viu. Când ştim şi credem din ce în ce mai mult asta, sentimentul de separare dispare. Noi nu mai avem ce să învinovăţim la noi, pentru că sacrul şi profanul se apropie şi se contopesc, observând în aceste lumi Fiinţa Divină. Vindecări pe care le numim miraculoase s-au produs atunci când omul a recunoscut prezenţa Fiinţei în el insuşi, în cea mai profundă durere, în agonia ce părea fără de sfârşit.

În aceste umbre, ale supraviețuirii, în frică şi vinovăţie, în auto osândire şi pedepsire se află ÎNCĂ cei mai mulţi oameni. Nu putem vorbi de iubire când încă ne osândim pe noi, propria divinitate, propriile daruri. Nu suntem vinovaţi, experimentăm, învăţăm, este o diferenţă asemenea unui hotar între sănătate şi boală, bucurie şi agonie.

Dumnezeu nu ne pedepseşte, nu a făcut-o niciodată, pentru că El este în noi, nu ar avea cum să îşi osândească propria Creaţie si pe cei cărora le-a dat Viaţa şi prin care se extinde, evoluează, respiră.

Articolul precedentAlimente care ajută la detoxifierea ficatului
Articolul următorRevista COSMOS Nr. 178 – Iunie 2022
Terapeut specializat în presopunctură, reflexoterapie, masaj somatic și radiestezie, Gabriel Socaciu a publicat două cărţi, Lucrarea şi Tămăduirea Interioară, care pot fi folosite ca instrumente de lucru pentru redobândirea sănătăţii.
5 3 voturile
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest

0 Comentarii
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile