De ce se întâmplă totuşi unele lucruri în viaţa noastră, dacă noi nu vrem să ni se întâmple?
Dintre toate enigmele lumii poate cea mai mare este cea legată de destinul fiinţei umane. Dacă vorbim de exemplu despre viaţa animalelor, deoarece ele n-au limbaj articulat şi capacitate de a conştientiza, aşa cum avem noi, se poate spune că n-au destin ci doar o existenţă.
Noi însă înţelegem că suntem nişte fiinţe gânditoare, cu raţiune şi logică, şi pentru că tocmai aceste aspecte ne oferă posibilitatea de a ne gândi la viitor, se conturează ideea de destin. Adică ceva despre care ne dăm seama că formează întreaga noastră viaţă, de când ne naştem şi până trecem în alte dimensiuni.
Despre destin au scris şi vorbit şi anticii, Arhimede, Aristotel, Pitagora şi alţi exegeţi ai filosofiei au încercat să descifreze ce este destinul, dar se pare că dincolo de orice încercare a vreunui om, de a desluşi ce este această realitate numită destin, se pare că nimeni nu a reuşit vreodată să înţeleagă modul în care destinul există şi acţionează.
Unii îi spun destinului în mod eronat soartă, dar nu este unul şi acelaşi lucru. Sigur, că la modul simplist, putem spune despre destin că este tot ceea ce ni se întâmplă în viaţă, cu bune şi cu rele. Da, dar întrebarea ar fi cam aşa: de ce se întâmplă totuşi unele lucruri în viaţa noastră, dacă noi nu vrem să ni se întâmple? Şi mai ales ce este acel lucru pe care încercăm să-l evităm, dacă înţelegem că poate urma ceva neplăcut în viaţa noastră, şi care totuşi este predestinat să aibă loc?
Adevarat!!