Timp estimat de citire: 4 minute

Se spune că nimic nu e bătut în cuie și că orice destin poate fi schimbat. Greșită opinie!

Viața omului pe această planetă a constituit un mare mister încă din cele mai vechi timpuri… Cu toate că acele civilizații din vechime au transmis către vremurile noastre o parte din cunoașterea lor, destinul persistă în a-și păstra misterul său inefabil referitor la înțelegerea sa ca noțiune dar și ca fenomen care-și pune amprenta asupra oricărei ființe din univers.

Când ne referim la destin, înțelegem prin asta, existența și finalitatea unei vieți trăite de un spirit în acest univers. În acest sens obișnuim să spunem despre cutare sau cutare om că are un destin aparte sau că așa i-a fost destinat să fie. Din punct de vedere al aspectelor care ne compun viața, mulți astrologi și esoteriști susțin că destinul se vede în harta natală sau în alte aspecte legate de forma corpului nostru, de tiparele comportamentale, de multe alte chestii care țin atât de spiritualitate, cât și de psihologie. Dar nu este vorba despre a știi despre destin, ci despre cum se formează el și cine îl face să fie astfel.

Dacă ne gândim că Dumnezeu/Creatorul este cel care creează destinul fiecărei ființe, am putea să ne raportăm la diferite criterii cunoscute, dar tot nu am putea pricepe cum se face și cum se drege de viața cuiva se derulează exact așa cum a fost scrisă în ADN-ul său. Pentru că e important să spunem că destinul, cu tot ceea ce implică el în viața unui om – momentul nașterii, cine îl va boteza și ce nume îi va pune, familia, locul nașterii, hachițele pe care le va avea de-a lungul vieții, tiparele sale de comportament, evenimentele de viață prin care va trece și multe, multe altele – e dinainte stabilit pentru fiecare dintre noi. Se spune că nimic nu e bătut în cuie și că orice destin poate fi schimbat. Greșită opinie!

Destinul este asemenea următoarei chestiuni. El este sensul de mers și să zicem că trebuie să mergem undeva, iar până acolo e o distanță considerabilă de câteva sute de kilometri. Ca urmare, mergem cu mașina personală sau cu trenul. Și pe măsură ce ne deplasăm trecem prin zone cu diferite nivele de temperatură, ceea ce ne face să ne schimbăm de câteva ori de haine, deși direcția în care ne deplasăm rămâne neschimbată. Această direcție este destinul, de la început la sfârșit. Hainele pe care le schimbăm sunt diferite împrejurări ale vieții prin care trecem și față de care ne conformăm pentru a putea parcurge traseul.

Suntem noi aceia care stabilim înainte de naștere acest destin, așa cum se spune, că fiecare suflet îți face „foaia de parcurs” acolo sus în dimensiunile superioare, înainte de a veni la întrupare? Sau este altcineva dincolo de noi ca spirite, care nevăzut face astfel încât pentru fiecare spirit din univers toate acele detalii ale destinului să fie unice, originale și irepetabile? Cultura umană a imaginat mereu destinul ca fiind o ființă misterioasă, fără chip, cu o robă și cu o carte în mâna sa, în care sunt scrise toate existențele tuturor ființelor care există în acest univers. Dar destinul nu este Creatorul, căci destinul este o consecință a legilor Creatorului, care se pun în funcțiune din momentul în care spiritul și ființa apar și se întrupează în univers și pe planetele diferitelor lumi. Și dacă destinul este suma legilor Creatorului, atunci înseamnă că destinul este compus din mecanisme care, la fel ca în matematică, acționează precis și implacabil. Și dacă universul este alcătuit pe baza mecanismelor matematice, înseamnă că destinul este o chestiune pur matematică! Dacă este așa, rezultă că totuși, în cele din urmă, poate fi deslușit. Până la urmă, poate că destinul este matematică, iar ceea ce învățam noi la școală la matematică, din clasa 1 până la a 12-a, este într-un fel, redarea sub forma formulelor, a structurii și funcționării universului. Iar destinul poate fi asemuit cu acel „x” din ecuațiile matematice, despre care ni se spunea la ora de matematică, în funcție de ecuația respectivă, că trebuie să-l aflăm. Căci „x” este destinul, necunoscuta din toate lucrurile existente în univers. De bună seamă că „x”-ul poate fi aflat, dar vedeți voi, întocmai ca la matematică, avem de parcurs o sumedenie de operații pentru a înțelege în ce fel se derulează destinul.

Dacă tot am ajuns la partea cu matematica, putem spune că destinul nostru al fiecăruia, începe exact ca în matematică, cu cele mai simple elemente, și pe măsură ce înaintăm în vârstă, la fel ca la școală, lucrurile devin tot mai complexe, cum sunt de exemplu ecuațiile acelea cu integrale și funcții din matematica de liceu. Matematic de la facultate este încă și mai complexă, deoarece acolo se studiază matematicile superioare. Și la fel cum întreaga matematică, bazată în primul rând pe numere, începe cu numărul 0, la fel și viața noastră începe de la anul 0.

Să vedem cam cum s-ar derula viața unui om făcând echivalența în ecuația de gradul 2, să zicem. Ecuația de gradul 2 arată astfel: „ax2 + bx + c = 0, unde „a” și „b” sunt constantele pătratic și liniar, iar „c” este termenul liber, „x” fiind necunoscuta care determină rezultatul. Admitem că „a” e mama, „b” este tatăl, iar „c” este liberul arbitru, „0” fiind destinul copilului lor. Altfel spus, mama la pătrat + tatăl la simplu + liberul lor arbitru, ne dau rezultatul. În cazul de față putem considera „x” ca fiind tiparele părinților moștenite pe arborele lor genealogic, și este clar că femeile moștenesc mai multe chestii decât bărbații, deoarece sarcinile lor casnice sunt mult mai multe decât ale bărbatului. Dacă „x” este tiparul, să spunem că pentru „a” adică mama avem un tipar/rană de umilință, care e ridicat la pătrat, în timp ce tatăl are un tipar/rană de abandon. În acest caz, destinul copilului va fi influențat de acțiunile mamei, deoarece avem „ax2”, în timp ce la tată avem doar „bx”, și referitor la cum va fi crescut copilul, avem „c” respectiv liberul arbitru al părinților. Este clar că mama va avea un cuvânt de spus în privința asta, iar copilul sau copii pe care-i vor avea vor moșteni tiparul/rana de umilință, indiferent că sunt băiat și fată.

Dar lucrurile se schimbă dacă abordăm viața unei familii din perspectiva ecuației de gradul 3! Aici avem formula „ax2 + bx2 + cx + d = 0”. În situația aceasta vorbim despre faptul că ambii părinți au ceva de spus la nivelul educației date copiilor lor, și în timp ce liberul lor arbitru – „c” este influențat de tiparele moștenite de la părinții lor, „d” este influența socială, începând cu primele clase de școală și terminând cu relațiile de orice fel pe care le are individul. Deci „d” este influența societății. Astfel avem o imagine simplistă a ceea ce înseamnă destinul transpus matematic de-a lungul vieții noastre.

Articolul precedent„Singurătatea își mănâncă stăpânul”
Articolul următorCe îi lipsește omului modern să fie împlinit?
Magic şi mistic, două căi complementare prin care adună informaţia şi o transpune ştiinţific şi ezoteric într-o largă paletă informaţională pe înţelesul tuturor. Meer Lyn are o personalitate asemănătoare unui jongleur ancestral.
5 2 voturile
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest
1 Comentariu
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai votat
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile
Stefanescu Corina
Stefanescu Corina
2 zile în urmă

vorba lui Minulescu…”păpuși automate date jos din galantare”…lumea asta e un urlet continuu de durere…conștient sau nu, dar urlet de durere… “suntem oameni, nu suntem perfecți”, “asa e viata”, “ai grija ce îți dorești, ce gândești, ce faci, “etc…” trebuie sa ierti, sa iubești, sa crezi, sa mergi mai departe, sa te reincarnezi,” etc….suntem condamnați sa greșim și apoi sa plătim…mereu…continuu…la infinit…iluminare prin durere, sacrificiu, jertfă…asta înseamnă iubirea? si colac peste pupăză, mai vin și moștenirile “alor tai”…mai scăpa dacă poți…ce șanse avem sa scăpăm? pe bune? nu e cel puțin ciudat?