Dacă reușești să-ți derulezi viața înapoi, chiar și pentru o zi, fără întrerupere, înseamnă că emoțiile tale au participat la crearea unui “subconștient colectiv” curat și stabil.
De ce se spune că în fața morții ne trece viața prin fața ochilor? O practică bună pe care o puteți face noaptea, înainte de somn, este să derulați înapoi ziua, de la sfârșit către început, ca și cum dați un film înapoi. Aici e partea cu adevărat interesantă. Cu cât vă aduceți aminte mai clar evenimentele și întâmplările de peste zi, cu atât înseamnă c-ați “digerat” emoțional mai bine ziua respectivă! Cum vine asta? Ei bine, având în vedere că emoțiile și gândurile au o natură electrică, pot fi măsurate și stocate, se supun unor anumite principii din fizică și geometrie (densitate, coerență, direcție de propagare, partajare, rotație și fractalitate). Cu alte cuvinte, gândurile și emoțiile sunt interactive, receptive, au viteză și fac parte dintr-o matrice mult mai mare, numită “subconștientul colectiv”. Noi pe lângă creierul fizic, avem și un creier cuantic, un fel de dublură eterică, o peliculă subtilă numită aură. În realitate, memoria nu este stocată propriu-zis în creierul fizic, ci în aură, care este un corp de plasmă (mai exact, în ceea ce numim suflet). De aceea se poate visa lucid prin proiecție astrală, unii copii își amintesc perfect viețile trecute, iar profeții IA salivează la viață veșnică prin intermediul transferului de conștiință în Cloud.
Motivul pentru care unii oameni pot accesa informații din “subconștientul colectiv”, adică din memoria ancestrală, se datorează faptului că aura lor, prezintă câteva caracteristici absolut necesare, cum ar fi un control bun emoțional. Atunci când viața ne trece prin fața ochilor, are loc o trăire emoțională foarte puternică. În acele momente intense, noi ne mărim capacitatea electrică, asemănătoare unui condensator. De aceea maeștrii spirituali ne-au spus mereu să murim cât mai conștienți. Este foarte posibil ca în acel moment, aura noastră, datorită stărilor emoționale, să devină mult mai activă din punct de vedere electromagnetic și astfel, mai mare, mai partajabilă și mai simetrică, accesând aproape instant, la viteza luminii, memoriile noastre. Dacă în timpul emoțiilor suntem suficient de prezenți, atenți și “împământați”, vom putea reține în aura noastră memoria momentului. Acesta este semnul, că trăim, cu adevărat! Dacă însă nu ne amintim mare lucru, înseamnă că nu prea am fost atenți la ce-am trăit și nici nu vom accesa prea multe chestii în viața noastră. Cu cât ne găsim mai repede “punctul de gravitație” interior, cu atât emoțiile noastre devin mai centrate, implozibile și centripete, determinând acțiuni asumate și echilibrate în colectiv.
Dacă reușești să-ți derulezi viața înapoi, chiar și pentru o zi, fără întrerupere, înseamnă că emoțiile tale au participat la crearea unui “subconștient colectiv” curat și stabil. De aceea cunoașterea este atât de importantă. Cu cât înțelegem cea ce trăim, și noi și ceilalți, și că toate neplăcerile vieții se datorează unor răni emoționale netratate, cu atât reacțiile noastre în fața evenimentelor nefaste sau perturbatoare, vor fi mai liniștite și mai ușor de gestionat. De ce credeți că ne plac filmele și teatrul atât de mult? Pentru că în acel moment, cunoaștem emoțiile tuturor actorilor și asta ne face pe noi, stabili, în interiorul nostru! Este un aport sigur și eficient prin care putem contribui, ca generațiile viitoare (adică tot o parte din conștiința noastră) să se nască într-o lume în care memoria și informația din ADN să fie accesibilă tuturor, prin intermediul unei simple trăiri sufletești!
Dacă rezonați cu orice informație, dați share, fiți partajabili, împărtiți cu ceilalți și veți deveni cu adevărat nemuritori!
