Când sunteţi puşi să alegeţi între două extreme, există întotdeauna o a treia alegere, chiar şi când nu alegi!
Vorbeam de curând cu un amic despre transcendenţa dualismului iar eu cum sufăr de confuzie şi îndoială n-am cum să n-o percep inclusiv şi la ceilalţi.
Haideți să discernem împreună dualitatea și forma sa de manifestare atât din punct de vedere al fizicii cuantice cât și din punct de vedere ezoteric.
A transcede dualismul înseamnă a nu mai fi “prins” între ciocan şi nicovală ori de câte ori iei o decizie.
De exemplu să zicem că vrei să slăbeşti, mai ales că eşti şi suspect de diabet.
Ai decis să nu mai pui gura pe zahăr rafinat şi jeleuri pasteurizate şi totuşi iată-te faţă în faţă cu jeleul preferat.
În interior se dă deja o luptă aprigă, şi zici: “Hai mă că totuşi n-am mai mâncat de mult, o viaţă avem ce Dumnezeu! E doar un jeleu amărât”.
Dar pe cine crezi că păcăleşti, deja mesteci la el.
Ţi se topeşte în gură, orgasm papilogustativ, ai ochii în cap ca la păcănele.
Dar nu poţi s-o savurezi în deplină linişte pentru că tu aveai de respectat un plan.
Îţi propusesei să renunţi la dulciuri.
Deodată te simţi chiar prost în timp ce mesteci la jeleu.
“Iar? Ce-o fi aşa de greu să mă abţin? Chiar e mai important jeleul asta ca sănătatea mea? După ce că mai pun şi ăştia tot felu de rahaturi în el să te facă să mănânci…”
Ei bine, acesta este dualismul.
Lumea noastră tridimensională este supusă dualismului, Legea Hermetică a Polarităţilor, dar ca orice lege ea guvernează doar un anumit plan, iar omul prin natura sa este multidimensional.
Un om transcedent, chiar dacă alege între “alb” sau “negru”, alegerea sa rămâne fermă, conştientă.
În cazul nostru cu jeleul, îl mănânci sau nu îl mănânci, atât. Nu începi şi îţi faci probleme, c-o fi şi c-o împărţi.
Omul transcendent alege în cunoştinţă de cauză, iar alegerile sale rămân “curate”, nu există fricţiune între ele.
Şi în asta constă frumuseţea paradoxului, că a transcede înseamnă a trăi fără inhibiţii, din plin, fără reprimare, înseamnă a te cufunda atât de mult în dorinţă încât ea se transformă în aspiraţie.
Dacă reprimi pofta de jeleu, mintea ta va câştiga bătălia iar poftele vor reveni mai devreme sau mai târziu şi nu vei obţine libertatea mult râvnită.
Din punct de vedere ezoteric, dorinţa este un factor de declanşare a dinamicii manifestării, despre care am scris şi în aplicaţia Magic Minute.
Dorinţa se formează în Corpul Cauzal (Conştiinţă) şi are rolul de a declanşa vibraţiile corpului astral prin senzaţii şi pentru a putea trăi şi a cunoaşte întregul spectru emoţional, astfel că în timp, “binele” şi “răul” vor deveni complementare şi vor decalanşa un proces evolutiv mult mai complex, de aceea răul nu este motiv de ceartă, pedeapsă sau reacţii distructive, ci serveşte unui impuls pentru schimbare, adaptare sau modificare.
Din punct de vedere cuantic, avem dualitatea particula-undă.
Acum veţi spune, “păi bine băi Ardeiule, dar dacă ţi se oferă două variante şi trebuie să alegi deşi niciuna nu-ţi convine, la fel cum e în politică.”
E simplu, şi să nu uitaţi asta niciodată:
Când sunteţi puşi să alegeţi între două extreme, există întotdeauna o a treia alegere, chiar şi când nu alegi!
Acesta este calea de mijloc de care vorbea şi Buddhahood.
Şi aşa este.
