Fiecare dintre noi ne naştem pentru un scop anume, care în limbaj popular are denumirea de menire.
De multe ori auzim expresii gen „aşa i-a fost menit” sau „e menit pentru aşa ceva”, prin astfel de fraze înţelegându-se că este vorba de ceva predestinat. Aceste noţiuni nu sunt totuşi simplu de înţeles, mai ales atunci când în viaţa noastră se petrec lucruri importante, ciudate sau controversate.
Societatea umană este astăzi structurată pe nivele, atât din punct de vedere al averii, cât şi al pregătirii profesionale. Poate nu sunt cele mai bune criterii la ora actuală, dar acestea ne permit să menţinem societatea într-o anumită stare de ordine. Probabil peste 100 sau 200 de ani vor exista alte criterii pe baza cărora societatea va funcţiona, dar deocamdată suntem într-o astfel de fază. Şi ea este determinată de tehnologie, educaţie şi pregătire şi nu neapărat de nivelul IQ-ului.
O femeie de serviciu de la orice firmă poate avea un nivel de inteligenţă mai mare decât al directorului de la firma unde ea lucrează. Dar ea este doar femeie de serviciu pentru simplul fapt că, deşi are un IQ mai mare, n-a avut norocul să se nască într-o familie cu posibilităţi materiale-financiare, precum e în cazul directorului.
Şi atunci ne întoarcem la ideea de menire, poate că aşa i-a fost menit acelei femei să îndeplinească o asemenea muncă pentru societate.
Dintr-o astfel de perspectivă putem spune că femeia este un discipol care serveşte firma la care lucrează sau societatea în general. La fel şi directorul serveşte societatea ca un discipol, prin faptul că-şi conduce echipa să realizeze servicii pentru societate.
