A fost oare adusă specia lui Yeti/Bigfoot de pe altă planetă? În sprijinul acestei teorii venim cu niște argumente destul de convingătoare.
În anii 90 lucram cu celebrul scriitor și autor Ion Țugui, cel mai prolific cercetător al fenomenelor spirituale din România, cel puțin până în 2002 când în urma unui eveniment straniu a plecat din această lume. Împreună cu el am cercetat foarte multe lucruri ciudate, de la fantome și poltergeist, până la spiritism, extratereștri și ozeneuri. Și evident printre toate aceste categorii se încadrează și Yeti.
Cine este Yeti? Ce este această misterioasă creatură, care a fost observată de multe ori, dar nu numai în Nepal, Tibet și în unele zone muntoase ale lanțului himalayan, ci și în Statele Unite și Canada în zonele cu păduri mari. Ca să putem pricepe ce este acest Yeti și care este treaba cu el, să facem un scurt istoric înainte de a trece la dezvăluiri.
În funcție de zonele unde au fost văzute aceste creaturi, așa cum am spus că observațiile au fost făcute în mai multe locuri din lume, aflate foarte departe unele de altele, adică la mii și mii de kilometri, asemenea ființe stranii au primit diferite denumiri: Yeti în Himalaya, Big Foot la americanii din Statele Unite, Sasquatch sau Wendigo la indienii nativi nord americani, Ojibway în Câmpiile din Nordul Statelor Unite, Rugaru din zona centrală a Statelor Unite, și probabil are mai multe nume în diferite culturi unde s-ar fi putut raporta observații referitoare la creaturi similare.
Yeti ca nume provine etimologic din tibetană și originea sa are legătură cu unele denumiri de animale din regiunea respectivă. O informație foarte interesantă și pe care cred că prea puțină lume o știe, este că în zona nepaleză există trei tipuri de Yeti. Primul este numit Nyalmo, care are blana neagră și este cel mai mare dintre cele trei tipuri – 4,5 metri înălțime, fiind și cel mai fioros dintre ele; apoi este Chuti – de 2,5 metri înălțime, și Rang Shim Bombo, care are blana maro-roșcată are doar 1 – 1,5 metri înălțime. Desigur că în regiunea chino-nepaleză Yeti are și alte nume – Miche adică „omul-urs”, Dzu-teh – „urs de vite”, Migoi – „om sălbatic”, Bun Manchi – „om din junglă”, Mirka – alt nume pentru „om sălbatic”, Kang Admi – „omul de zăpadă”, Xueren – „omul de zăpadă” prin asta înțelegându-se omul zăpezii. Yeti din zona himalayană este cunoscut de secole, poate chiar de milenii, de către oameni, și se pare că nu doar în zona aceea există specia asta stranie. Și spun stranie deoarece chiar dacă seamănă cu o maimuță mare, nu este totuși o primată.
În zona siberiană în folclorul rus, o creatură asemănătoare cu Yeti este numită Chuchuna, și are o înălțime de aproximativ 2,20 având corpul acoperit cu blană de culoare închisă. Conform relatărilor celor din triburile nativilor Yakut și Tungus, Chuchuna este o creatură cu un corp bine făcut, asemănătoar omului de Neanderthal, care poartă accesorii din piele puse pe diferite părți ale corpului. Deci un semn de inteligență! În 1921 locotenent-colonelul Charles Howard-Bury a condus expediția britanică de recunoaștere a Muntelui Everest, pe care a descris-o apoi în cartea sa „Muntele Everest – Recunoașterea”. În această carte el se referă la Yeti ca la „Omul Sălbatic al zăpezii”, denumire devenită ulterior „Abominabilul om de zăpadă”. Potrivit unor credințe pre-budiste, folclorul din acea regiune menționează că în urmă cu foarte multe secole oamenii de acolo se închinau unei „ființe din ghețar” considerată ca zeu al vânătorii, așa cum au consemnat documentele unor exploratori de la începutul secolului 20. Ființa respectivă ca prototip a fost înfățișată ca o creatură asemănătoare maimuțelor, care poartă un fel de armă și scoate un fel se sunet ca un șuierat. Numele de Yeti a fost adoptat în budismul tibetan mai târziu, fiind considerat un animal non-uman, deci pe undeva are legătură atât cu religia ca doctrină, considerat suficient de uman totuși pentru a putea uneori să urmeze ceea ce hindușii și tibetanii numesc Dharma – adică scopul vieții. Mai multe povești tibetane îl prezintă pe Yeti, ca și o comunitate de asemenea ființe, ca pe niște ajutoare și discipoli în același timp ai anumitor personalități religioase. Adică un fel de discipoli ai maeștrilor spirituali, ajutând acolo unde aceștia îi trimit cu anumite sarcini. Deci Yeti dovedesc inteligență și rațiune!
Atât în zona himalayană, cât și în cea siberiană și în regiunea nord-americană, foarte multe expediții care au avut drept scop cercetarea acestui mister au descoperit pe sol și în zăpadă, în funcție de zona unde s-a desfășurat expediția, urme de diferite mărimi, dar cu mult mai mari decât cele ale unui om, care conturau o formă de picior umanoid. Uneori astfel de urme erau asemănătoare cu piciorul omului deci cu degetul mare lângă celelalte, alteori urmele arătau o dispunere a degetelor la fel ca la primate, adică degetul mare de la picior separat față de celelalte. Cele mai mici urme de acest fel erau de aproximativ 45 de centimetri lungime, iar cele mai mari ajungeau la aproximativ 80 de centimetri, ceea ce ne oferă în fiecare caz în parte indicii despre înălțimea și înfățișarea unor asemenea creaturi. Dacă în zona himalayană se consideră că Yeti – denumire generalistă dată unei astfel de posibile specii umanoide – sunt în anumite situații discipoli ai unor maeștri spirituali, de ce n-am lua în considerare și ipoteza, și de ce nu și realitatea, că asemenea ființe sunt de fapt o specie umanoidă extraterestră, adusă cândva pe Pământ de niște coloniști galactici. Întrebarea ar fi: cu ce scop? Dacă Yeti dovedește inteligență și rațiune, înseamnă că este o specie ce posedă conștiență de sine, deși din punct de vedere al unei vorbiri articulate, nimeni n-a auzit vreodată dacă un Yeti a vorbit în limba sa sau nu. A fost oare adusă specia lui Yeti/Bigfoot de pe altă planetă? În sprijinul acestei teorii venim cu niște argumente destul de convingătoare, având în vedere și faptul că Yeti lucrează sub supravegherea maeștrilor spirituali în anumite zone din Tibet.
Cercetătorul în domeniul paranormal William J. Hall a declarat, cu prilejul unei convenții la care a participat pentru a explica despre fantome și natura lor ectoplasmatică, despre lumea paranormală în ansamblu că aceasta este mai conectată în interiorul ei decât își dă seama lumea, iar acest aspect s-a tot schimbat în ultimele decenii. Conectarea la care se referea el făcea trimitere la faptul că OZN-urile sunt cumva conectate la fantome, la extratereștri, la diferite fenomene spirituale. Unul dintre exemplele pe care el le-a dat în timpul acelei convenții este cel al semnelor clasice care se manifestă atunci când au loc întâlnirile oamenilor cu ființe, creaturi și apariții din alte lumi – fantome, extratereștri, Bigfoot. Indiferent în ce zonă a lumii se petrec acestea, și indiferent de durata acestor apariții, fie că sunt ființe care apar și dispar repede, fie că sunt obiecte care se mișcă rapid sau lumini ciudate care apar brusc și dispar la fel, acestea toate au legătură între ele. Hall a menționat în mod specific următoarele: „Odinioară, oamenii OZN nu vorbeau cu oamenii fantomă pentru că erau puțin ciudați și nimeni nu vorbea cu oamenii Bigfoot pentru că erau nebuni. Am aflat că nu putem continua să facem asta. În realitate, fizica cuantică ne conduce acolo”.
Aceste chestiuni declarate de William Hall nu sunt noi. Scriind pentru publicația Huffington Post, doctorul Franklin Ruehl nota faptul că astfel de întâmplări și observații datează de la sfârșitul anilor 1800. Iar în vremurile moderne, în 1973 a luat naștere o teorie care a pus cap la cap toate aceste aspecte, pe măsură ce tot mai mulți vânători de Bigfoot din Statele Unite au raportat unul și același lucru – apariția de globuri de culoare portocalie, care se mișcă rapid prin aer, care au fost văzute de fiecare dată atunci când vânătorii de Bigfoot se aflau în zonele unde aceste creaturi fuseseră semnalate și ei erau acolo pentru a găsi aceste ființe pentru a le captura sau împușca. Deci în toate zonele unde Bigfoot era căutat cu asiduitate, probabil când vânătorii erau foarte aproape de aceste creaturi, apăreau brusc asemenea globuri, pe care le putem încadra la categoria OZN-uri. Unul dintre cei mai cunoscuți vânători de Bigfoot, Bill Brock, care a participat și el la convenția menționată, a ridicat ideea portalurilor multidimensionale. Brock a declarat că cei de la NASA declaraseră că asemenea portaluri sunt reale! Ca o paranteză fie spus, NASA l-a finanțat pe fizicianul în plasmă Jack Scudder, de la Universitatea din Iowa, pentru ca asemenea portaluri să fie identificate și cercetate. Iată ce declara acesta printre altele: „Le numim puncte X sau regiuni de difuzie a electronilor. Sunt locuri în care câmpul magnetic al Pământului se conectează cu câmpul magnetic al Soarelui, creând o cale neîntreruptă care duce de la propria noastră planetă la atmosfera soarelui aflată la 93 de milioane de mile distanță. O singură problemă: găsirea lor. Portalurile magnetice sunt invizibile, instabile și evazive. Se deschid și se închid fără avertisment și nu există indicatoare care să ne ghideze”. De fapt, există indicatoare și Scudder le-a găsit. Aceste portaluri se formează prin procesul de reconectare magnetică, liniile de forță magnetică de la Soare la Pământ se încrucișează și se unesc pentru a crea deschiderile numite portaluri. Observațiile spațiale ale celor de la NASA și ale sondelor CLUSTER din Europa indică faptul că asemenea portaluri se deschid și se închid de zeci de ori în fiecare zi.
Revenind la ideea de mai înainte, se pune problema dacă acele lumini-globuri portocalii sunt un fel de OZN-uri sau un tip de mașinării care folosesc o undă transportoare pentru a-i scoate pe Yeti-Bigfoot foarte repede din raza celor care-i observă sau vânează! Și astfel de apariții OZN, în momentele în care apăreau Yeti și erau urmăriți de către localnici sau expediționari din Occident, au fost semnalate în zonele himalayene ale localităților Ladakh, Sikkim, Thimphu, Olangchung și Ghunsa în estul Nepalului, unde un obiect cu mișcare rapidă, lung și subțire, emițând o lumină roșie și verde strălucitoare, la fel de strălucitoare încât semăna cu lumina zilei, a fost văzut în noaptea de 19 februarie 1968. Documente ale CIA atestă fără niciun dubiu că asemenea obiecte similare au fost văzute pe cerul de deasupra localităților menționate în perioada februarie – martie 1968, interval în care au fost șapte astfel de apariții.
În acel an 1968 CIA a consemnat în documentele sale, care ulterior o bună parte din ele au fost declasificate începând cu 2017, despre găsirea unui obiect metalic uriaș, în formă de disc, cu baza de 6 picioare – aproximativ 2 metri, și aproximativ 1,5 metri înălțime, într-un crater în zona localității Baltichaur la câțiva kilometri nord-est de Pokhara. Acel obiect se prăbușise acolo în noaptea de 25 martie 1968, și bucăți asemănătoare cu acel obiect au fost găsite în alte localități nepaleze, Talatok și Turepasal. Deci OZN-uri care survolează Nepalul, regiune unde oamenii au semnalat de multe ori apariția lui Yeti! Și conform relatărilor martorilor care uneori au urmărit astfel de creaturi, în acele zone Yeti au dispărut brusc de parcă s-ar fi evaporat în neant! În realitate Yeti cunosc locurile unde se deschid portalurile, și cu toate că acestea nu sunt vizibile vederii fizice, aceste creaturi simt locurile unde portalurile sunt, și de asemenea simt când portalurile se deschid.
De altfel putem trage o primă concluzie, și anume că Yeti este o specie provenită de pe altă planetă, probabil niște coloniști galactici veniți aici pe Pământ în timpuri străvechi, și care și-au pierdut tehnologia, trăind de la o generație la alta doar pe baza percepțiilor lor subtile. De aceea se și feresc să fie văzuți, fie în Nepal-Tibet, fie în America de Nord, și se pare că au și capacități telepatice prin care te fac să nu-i mai vezi la un moment dat. Conform unor cercetări în acest sens, se pare că Yeti – Bigfoot, deci membrii acestei specii care trăiesc aparent separat în comunități aflate la mari distanțe, dar care comunică des între ele, se deplasează rapid la distanțe mari prin unele portaluri pe care le cunosc din generație în generație. Au legătură cu ocupanții OZN-urilor ce provin din lumi evoluate, și chiar se întâlnesc uneori cu mesagerii extratereștri ai acelor lumi.
Bill Penning de la site-ul american Leominster, care-și are sediul În Massachusetts – Statele Unite, se referă în această chestiune la prima sa întâlnire cu Sasquatch-Bigfoot, în pădurea unde se dusese pentru investigații în acest sens. La această primă întâlnire cu una dintre aceste creaturi, conform relatării sale ceva mare în pădure a zguduit pământul, dar a dispărut rapid, iar ulterior când s-a apropiat de acel loc pentru a vedea despre ce a fost vorba, a găsit un set de urme care indicau că ceva a apărut în spatele unui căprior, ale cărui urme arătau acolo că alergase foarte repede, dar a fost prins de „ceva”, apoi a dispărut brusc împreună cu acel „ceva” deoarece ambele perechi de urme dispăreau brusc într-un punct, ca și când au fost luați de un OZN sau Bigfoot a trecut printr-un portal cu prada după el. partenerul lui Penning, Ronny LeBlanc, a văzut și el globuri portocalii în aceeași zonă. Dacă teoria extraterestră a lui Yeti – Bigfoot este adevărată, atunci ea rezolvă una dintre cele mai mari engime ale criptozoologiei: unde sunt corpurile Bigfoot-ilor care mor? Penning susține că tocmai de aceea nu pot fi găsite, deoarece sunt duse prin portaluri atunci când așa ceva se întâmplă.
Jonathan Wilk, fondatorul grupului Team Squatchachusetts care cercetează problema Bigfoot, și are sediul în Western Massachusetts, a declarat că Youtube și alte site-uri de pe internet dețin numeroase clipuri cu globurile portocalii, ca o dovadă a conexiunii cu Yeti-Bigfoot. Unul dintre membrii echipei Squatchachusetts, David McCullough, a avut propria sa experiență cu aceste globuri strălucitoare din pădure. El afirmă că pe baza descrierilor martorilor care au văzut creaturile Bigfoot cum dispăreau prin portaluri, în timp ce OZN-urile zburau pe deasupra acelui loc, că ființele respective semănau foarte mult cu celebrul personaj din Star Wars – Chewbacca din specia Wookie.
Și dacă am ajuns tangențial la lumea filmului, chestiunea Bigfoot/Yeti – OZN, ce știa regizorul George Lucas despre asta când l-a introdus pe Chewbacca, acest „Bigfoot” galactic, în seria sa de filme „Războiul stelelor”? Știa la fel de multe la fel cum știa prietenul său Steven Spielberg când acesta a făcut filmul „Întâlnire de gradul trei”. Face parte Yeti din Teoria Extratereștrilor Antici? Face parte din conspirația OZN? Cu certitudine, și cu toate că încă nu sunt suficiente date pentru a se demonstra ceva concret în acest sens, însăși existența sa aduce răspunsul mult căutat: Yeti este descendentul unei civilizații evoluate extraterestre, un mister ce va fi dezlegat atunci când omenirea va accepta și va cunoaște realitatea OZN-urilor!
