Vă aducem bomba informațională a acestui articol, ca să înțelegeți de ce OZN-urile și bazele acestora sunt cele mai multe în Bucegi, unde se află și Vârfu Omu și Vârful Obârșia.
De-a lungul timpului, Munții Bucegi au fost subiectul a nenumărate legende și mituri, de la daci și până la vremurile moderne. Însă, printre acestea, un subiect mereu dezbătut este existența OZN-urilor și a fenomenelor inexplicabile în această regiune.
Până prin anii 2000 se credea că la noi în România, mai ales datorită precarelor condiții de informare în acest sens, acest fenomen nu prea exista. Cu toate că împreună cu regretatul Ion Țugui cercetam asiduu și acest fenomen OZN, pe lângă multe alte subiecte paranormale. Ion Țugui era bun prieten cu Dan D. Farcaș, matematician, informatician, scriitor și cercetător la rândul său al fenomenului OZN la vremea aceea, adică prin anii 90 împreună cu regretatul Ion Hobana și cu inginerul Adrian Pătruț, care și ei erau investigatori de top ai fenomenului OZN mai ales în România. Pe vremea anilor 90, când Ion Țugui deja se afla în cel de-al șaselea deceniu al vieții sale, Dan D. Farcaș era mai tânăr cu aproximativ 10 ani, și împreună colaborau cercetând diferite cazuri de apariții OZN, îndeosebi pe cele de deasupra teritoriului României. Tocmai de aceea vom reda două exemple din multitudinea de cazuri OZN adunate de Dan D. Farcaș de-a lungul deceniilor, pentru a demonstra cel puțin prin mărturiile de rigoare ale celor care au observat asemenea vehicule din alte lumi, că și la noi fenomenul OZN este cât se poate de real, și are legătură mai ales cu zona Bucegilor.
Dar înainte de a trece la derularea acestor prezentări, să facem o scurtă introducere a istoricului fenomenului OZN în Zona Românească. O primă atestare a prezenței acestor vehicule extraterestre este redată în „Letopisețul Moldovenesc”, care a consemnat următoarele: „Sămn mare s-au arătat pe ceriu, c-au strălucit dinspre miazănoapte ca un chipu de om, de-au stătut multă vreme și iară s-au ascuns în văzduh (Cându au venit Trifăilă cu oaste ungurească asupra lui Bogdan Vodă)”. Această consemnare poartă data de 8 Noiembrie 1517. Ceva mai târziu în 1595, în timpul atacului condus de către Mihai Viteazul asupra orașului Târgoviște, aflat în acea perioadă sub ocupația otomană, este menționată apariția unei „comete” bizare, care a stat țintuită pe cer, deasupra taberei muntene, timp de „un ceas sau două”, pentru ca apoi să dispară fără urmă.
Este foarte posibil ca asemenea apariții, poate înfricoșătoare pentru românii din secolele anterioare care nu aveau cunoștință despre așa ceva, să mai fi fost între anii 1600 și 1900 și poate au fost consemnate sau nu. Însă în secolul 20 avem câteva dintre cele mai importante consemnări ale aparițiilor OZN pe cerul României. Conform datelor înregistrate, în 1904 într-o noapte de vară, în Munții Apuseni – deci nu doar zona Bucegilor, ci și Retezatul și Ceahlăul sunt frecventate de către OZN-uri, ceea ce înseamnă că în aceste zone sunt portaluri trans-dimensionale – un țăran aflat pe câmp cu carul, probabil adunând fân sau cine știe ce făcea el acolo, a văzut o roată de foc coborând din cer peste munți, apropiindu-se de el și învârtindu-se în tot acest timp. Speriindu-se nu a putut să fugă și a văzut cum roata aceea de foc a ajuns lângă el, cel mai probabil în fața lui la o anumită distanță, și roata s-a prefăcut în om și așa cum a declarat la vremea sa acel țăran din Apuseni, „om cu om se priviră. Lung și fără a-și spune un cuvânt”. Cu certitudine din acel OZN nu a ieșit nici o ființă, dar chipul văzut de acel țăran simplu și fără carte era cu certitudine o hologramă a ființei umanoide care se afla în acel vehicul.
Și adăugăm cele două cazuri pe scurt din cele adunate de-a lungul anilor de Dan D. Farcaș…
