Iată că ştiinţa vine şi descoperă şi redă lumii unul dintre cele mai mari modele spirituale, dacă nu chiar cel mai mare.
De-a lungul celor 2000 de ani de istorie creştină au existat tot felul de probleme legate de autenticitatea lui Iisus. Deşi creştinismul ca religie a fost adoptat tot mai mult în Europa, în secolele anterioare şi mai ales în ultimele decenii veridicitatea lui Iisus a fost contestată vehement.
Unii susţin şi acum că Iisus nu a existat, deoarece ei pretind că nici o cronică a vremurilor de atunci nu a consemnat ceva despre vreun personaj cu numele de Iisus, Emmanuel sau Yeshua. Alţii din contră citează şi fac referiri la unele surse istorice chiar din acele vremuri, cum sunt istoricul Josephus Flavius, care l-a descris pe Iisus în cartea sa „Antichităţile evreilor”, cartea 18, capitolul 3, punctul 3 sau istoricul Cornelius Tacitus – în lucrarea sa „Anale” în cartea a 15-a, capitolul 44, scrie despre Iisus relatând perioada de atunci. De asemenea Pliniu cel Tânăr, avocat şi magistrat din Roma antică, relatează şi el despre Iisus în corespondenţele sale cu Împăratul Traian în „Epistole – X, 69”. Chiar dacă sunt puţini istorici care au consemnat informaţii despre existenţa şi faptele lui Iisus, cea mai veridică dovadă rămâne Giulgiul din Torino.
Aţi citit în numărul trecut despre autenticitatea acestuia şi despre reproducerea digitală a chipului lui Iisus.
La datarea cu carbon a pânzei din care este făcut Giulgiul, acesta nu are nici cum 200 de ani, ci doar câteva sute…
Păi cum facem!?
Facem că studiem pe internet cum se face datarea cu carbon și după ce studiem bine ajungem la concluzia că metoda este foarte, dar foarte relativă.
2 mii de ani am vrut sa scriu, pardon