Eclipsele şi evoluţia spirituală
© Bigstock

Cercetătorii au demonstrat că eclipsele influenţează parametrii organismului uman cu o lună înainte şi o lună după producerea lor.

Din cele mai vechi timpuri omenirea a fost fascinată de aceste fenomene astronomice pe care azi le numim eclipse. Dacă am face o foarte scurtă incursiune înapoi în timp, mergând pe firul ancestralei zestre genetice pe care o avem în comun cu primatele ca specie, putem lua în considerare că demult, chiar înainte de a apare Omul de Neanderthal şi Omul de Cro Magnon, speciile hominide care deja făceau trecerea de la primate către stadiul biped de om erau martore ale fenomenelor cosmice observabile de pe Pământ, printre care erau evident şi eclipsele.

Neştiind absolut nimic despre aceste fenomene, poate considerându-le nişte forţe supranaturale care se supărau şi provocau temporar pentru câteva ore lipsa luminii solare, oamenii primitivi ai acelor epoci au avut trăiri intense în raport cu asemenea evenimente cereşti.

Desigur că în orele în care, de exemplu, Luna acoperea discul solar într-o fază de eclipsă totală de Soare, oamenii primitivi credeau în sinea lor că ceva rău, întunericul de fapt, avea o putere egală cu cea a luminii. Dar după câteva ore eclipsa trecea şi lumina solară revenea în toată plenitudinea ei. Din acest aspect ancestral a rămas înmagazinată în memoria genetică a speciei umane această credinţă că lumina biruie întotdeauna întunericul, deşi întunericul ar cam fi egal cu lumina în capabilităţi. Ceea ce bineînţeles este doar un concept iluzoriu a cărui rădăcină se află în credinţa primitivă şi empirică a primilor oameni care observau cu milioane de ani în urmă eclipsele.

Desigur că din astfel de concepte triburile oamenilor primitivi de atunci au inventat poveştile pline de imaginaţie legate de aşa zisa luptă continuă dintre lumină şi întuneric. Dar dacă le privim strict din acest punct de vedere ele sunt doar nişte invenţii ale necunoaşterii lor, căci neştiind ce erau asemenea fenomene cereşti le atribuiau, aşa cum spuneam, unor fiinţe nevăzute care ar fi deţinut puteri inimaginabile pentru ei.

Totuşi, ceva mai târziu când au ajuns pe Pământ mesageri ai altor civilizaţii extraterestre, şi buni, dar şi răi, de-a lungul mileniilor în epoca în care a fost creat Homo Sapiens prin inginerie genetică în urmă cu aproape 2 milioane de ani, unele rase ostile proiectului Homo Sapiens coordonat de către civilizaţia din Pleiade, aşa după cum reiese din multe descoperiri ale ultimelor două decenii, au intervenit în urma unor conflicte la nivel regional-continental şi cercetând la nivelul ADN-ului – care este holografic în manifestarea sa ca informaţie au văzut în ce fel oamenii primitivi se comportau la nivelul trăirilor în raport cu eclipsele.

Este important de reţinut – ca o paranteză necesară – că ADN-ul poate fi descifrat folosind tehnologie holografică de extragere a informaţiei din el. Altfel spus se poate investiga trecutul cel mai îndepărtat posibil, mergând pe secvenţele cele mai vechi ale ADN-ului uman care conţin imaginile şi informaţia despre oamenii primitivi din urmă cu milioane de ani. Bineînţeles mai trebuie să treacă ceva timp până se vor inventa şi aceste dispozitive şi atunci vom cunoaşte adevărata istorie a omenirii din toate punctele de vedere.

Revenind la aspectul legat de intervenţia acestor civilizaţii ostile lui Homo Sapiens, aşa cum sunt descrise de exemplu în tăbliţele sumeriene cei numiţi Annunaki şi consideraţi drept zei, şi bineînţeles au mai fost şi alte câteva rase ostile precum draconienii şi reptilienii, se poate lua în calcul că mizând pe ceea ce au descoperit în imaginile holografice ale ADN-ului uman, reprezentanţii acestor rase ostile s-au gândit să profite de informaţia respectivă şi au inventat religiile. În acest fel reprezentanţii lor s-au autonumit drept intermediari între forţele solare, lunare şi altele din natură şi univers, şi oameni, impunând un anumit concept de supunere şi acceptare.

Însă cum lucrurile nu sunt întotdeauna aşa cum vor cei ostili, reprezentanţii binelui grupaţi sub denumirea de Shamballa-Agartha, şi aici îi numim pe pleiadeni, arcturieni, andromedani, lirani şi alte câteva grupuri, au luat poziţie şi au încercat, respectând pe cât se poate regula liberului arbitru uman şi al neintervenţiei directe, să elimine influenţele negative ale Annunakilor şi ale celorlalte rase ostile. Aceste conflicte teribile au fost redate demult în epopei rămase celebre precum cea a lui Rama – Ramayana (adică Rama şi Ana, care plecaseră din vechea Geto-Dacia!), în Mahabharata, Bhagavad Gita, în legende prezente aproape în fiecare veche civilizaţie care a trăit pe Pământ. Erau descrise războaiele zeilor cu demonii, adică a reprezentanţilor civilizaţiilor benefice contra celor malefici.

În vechime aceste rase ostile au inventat religiile având drept materie primă frica ancestrală a omului, din ADN-ul său, faţă de fenomenele cosmice, şi ca urmare au inventat un dumnezeu mânios de care se foloseau atunci când voiau să-i pedepsească pe oameni sau să-i menţină într-o stare de sclavie deplină. Şi se înţelege destul de uşor că dacă primii Homo Sapiens s-ar fi răzvrătit împotriva Annunakilor sau a altei rase extraterestre, aveau aceştia destule dispozitive pe care să le utilizeze în ascuns pentru a provoca diferite simptome cum sunt astăzi aceste dispozitive psihotronice care determină fel şi fel de stări asupra minţii umane.

Revenind la aspectul legat de influenţa eclipselor, să ne amintim de exemplu de celebrul film „Un yankeu la curtea regelui Arthur”. La un moment dat americanul, care printr-un hazard călătorise înapoi în timp, fusese condamnat de rege la moarte prin spânzurătoare. Iar el fiind şi om de ştiinţă, cunoştea toate datele la care fuseseră eclipse în istorie şi şi-a dat seama că în ziua respectivă a condamnării, la vremea prânzului, urma să fie o eclipsă totală de Soare. Ceea ce s-a şi întâmplat aşa cum el îl prevenise pe rege, că dacă îl va condamna cerul se va întuneca, fenomen tipic eclipsei totale de Soare. În urma fenomenului ceresc americanul e eliberat şi reuşeşte să revină în prezent. Dar dincolo de aceste aspecte pe care şi Annunaki le foloseau pentru a-i ţine pe oameni în sclavie spirituală, blocându-le evoluţia, mai erau şi sunt şi la ora actuală aceste influenţe electromagnetice care se manifestă atât în timpul eclipsei de Lună, cât şi a celei de Soare, desigur nu la aceeaşi anvergură.

Oamenii de ştiinţă au făcut numeroase cercetări asupra stării organismului fizic înainte şi după eclipse, şi au adunat rezultate care confirmă ceea ce Ştiinţa Spirituală spune de milenii. Şi anume că fiinţa umană are indubitabil conexiuni subtile cu astfel de fenomene cereşti.

Putem să luăm de exemplu una dintre cele mai faimoase eclipse totale de Soare ale secolului trecut, cea din 11 august 1999 care a avut epicentrul din punct de vedere al vizibilităţii maxime chiar în România la Râmnicu Vâlcea. Suprapunerea momentului eclipsei peste harta revoluţiei din 22 decembrie 1989 arată că pentru naţiunea noastră a fost declanşat atunci un ciclu distructiv din toate punctele de vedere, căci la momentul respectiv Venus se afla la începutul semnului Fecioară făcând o cuadratură cu Marte de la momentul revoluţiei şi cu conjuncţia Luna Neagră-Pluton din Scorpion. Ceea ce arată o răutate accentuată a organismelor internaţionale – indicate prin Pluton, faţă de naţiunea română. Venus guvernează timusul deci efectele eclipsei s-au răsfrânt în linii generale asupra sistemului imunitar al românilor. Dar asta este o temă ce merită dezbătută separat. Cert este că aşa cum au demonstrat cercetătorii, eclipsele influenţează parametrii organismului uman cu o lună înainte şi o lună după producerea lor. Şi asta deoarece este simplu de înţeles că atât Luna, cât şi Soarele, fiind corpuri cereşti aflate în relaţia cu Pământul şi cu ecosistemul planetar, au parametrii electromagnetici specifici.

Când se petrece o eclipsă de Soare sau de Lună, fie că sunt parţiale sau complete, câmpurile electromagnetice ale Pământului, Lunii şi Soarelui îşi modifică valorile, deoarece se aliniază pe nişte linii de câmpuri de energii conjugate. Şi acest cumul de energii este resimţit de toate vieţuitoarele, iar omul fiind raţional înţelege ce se întâmplă. Pentru că de exemplu astrologia descrie destul de clar că Luna guvernează latura emoţională şi instinctivă, în timp ce Soarele pe cea conştientă-raţională şi vitalitatea. Deci în timpul eclipselor, aşa cum au constatat cercetătorii, părţi din structura umană pot fi afectate mai mult sau mai puţin, în funcţie de karma cu care a venit individul la întrupare, pe latura sănătăţii cel puţin, şi în raport de nivelul său de evoluţie.

Acum în prezent omenirea nu mai este aşa de neştiutoare ca în urmă cu mii de ani, la ora actuală astfel de fenomene cereşti fiind considerate de majoritatea locuitorilor planetei drept repere pentru distracţie sau cel puţin prilej de experienţe inedite din perspectiva experienţei de viaţă. Dar lumea nu-şi dă seama că în ADN-ul nostru încă există, prin perpetuarea din generaţie în generaţie, acele frici ancestrale pe care oamenii primitivi nu şi le puteau explica şi controla faţă de asemenea fenomene. Şi aceste frici după cum s-a putut observa în anumite momente când s-au produs cataclisme de diferite anverguri au produs panică în masă, deci oamenii nu reuşesc să-şi controleze această latură.

Chiar dacă azi suntem relaxaţi în faţa oricărei eclipse, pentru că suntem informaţi, totuşi urmaşii raselor ostile care s-au întrupat şi perpetuat şi ei pe Pământ în paralel cu omenirea, cunosc faptul că în ADN-ul nostru există aceste frici ancestrale. Şi multe grupuri de cercetare esoterică, de exemplu, au putut observa comportamente anormale la mase mari de oameni în timpul eclipselor. Ceea ce au descoperit au fost câmpuri electromagnetice cu diferite valori şi frecvenţe care afectau comportamentul uman la nivel emoţional şi mental, în sensul instalării anxietăţii sau perturbării sistemului nervos.

Se poate spune în privinţa centrilor nervoşi din creier că aceştia sunt conectaţi la ritmul cardiac, deci la starea inimii, la presiunea sanguină şi deci la ritmul respirator. Mergând mai departe putem spune că centrii nervoşi din creier sunt conectaţi şi cu chakra inimii, dar şi cu toate celelalte chakre, îndeosebi cu cea a frunţii şi cea a creştetului. Iar funcţionarea echilibrată a acestora este strâns legată de modalitatea în care individul uman evoluează în plan spiritual. Şi asta deoarece gândirea şi trăirile îi conturează zilnic destinul cu tot ceea ce se întâmplă în viaţa omului. Deci imaginea de ansamblu referitor la modul în care eclipsele ne influenţează existenţa este cât se poate de clară. Însă prea puţin se explică de către savanţi, deoarece ei încă nu cred că astrologia şi esoterismul sunt autentice, că fiecare eclipsă are un rol important în evoluţia omenirii în totalitatea ei dar şi la nivel individual.

Dacă Soarele este corelat cu scoarţa cerebrală, iar Luna cu sistemul limbic şi creierul mic, înseamnă că energiile care se manifestă de-a lungul perioadelor când au loc eclipsele interacţionează în mod direct, la nivel de frecvenţe, cu structurile noastre cerebrale. Tocmai de aceea unii se manifestă agresiv, alţii pasiv, alţii sunt foarte energici ori alţii se comportă anarhic sau de-o manieră contradictorie în acelaşi timp.

Energiile cosmice care circulă de-a lungul coridoarelor galactice sunt atrase într-un mod accentuat pe durata eclipselor, în aşa fel încât aceste energii care provin din galaxie – radiaţii, diferite frecvenţe şi câmpuri electromagnetice, se adaugă şi se combină cu cele solare şi lunare. Iar deseori astfel de concentrări masive de energii determină în omenire un boom tehnologic, datorită faptului că scoarţa cerebrală a cercetătorilor găseşte noi căi neurofuncţionale de accesare a „necunoscutului” respectiv Akasha, unde se află foarte multe invenţii ale viitorului. Asta ar fi extrema benefică omenirii, ce alimentează progresul şi evoluţia. La extrema cealaltă energiile combinate menţionate pot determina creşterea egosimului, a lăcomiei şi a intenţiei nesăţioase de a domina şi a controla tot mai mult, ceea ce duce la evenimente din cele pe care le-am văzut că se petrec de exemplu în Europa în ultimele luni de zile. Deci involuţie.

Din perspectiva cunoaşterii spirituale, Soarele este echivalentul energiei Sinelui spiritual, în timp ce Luna are o echivalenţă psiho-emoţională deci este conectată la trăirile sufletului uman. Vă daţi seama că la fiecare eclipsă se produc transformări, transmutări, uneori infuzări cu energie ale corpurilor sufletesc şi spiritual în funcţie de nivelul de evoluţie, ori tensionări care se contrează pe nivelele subtile cu energia informaţională reprezentată de karma personală. Depinde de cât de mult a lucrat individul la el însuşi pentru a-şi elibera nivelele tensionate.

Totodată în perioada eclipselor este foarte important să ştiţi că puteţi obţine acele transformări benefice în ADN-ul propriu, folosind melodii de relaxare cu frecvenţa sonoră de 432 de hertzi care este frecvenţa energiei naturii, nu cea de 440 de hertzi introdusă de Illuminaţi ca să distorsioneze mentalul uman. De asemenea puteţi folosi pe perioada eclipselor mantre sau fraze compuse doar din cuvinte benefice adresate vouă înşivă, adică fiinţei voastre.

Cercetările multor echipe de savanţi din lume – astrofizicieni, matematicieni şi lingvişti – care au lucrat împreună pentru a descifra secretele ADN-ului, au pus în evidenţă faptul că ADN-ul la nivel de mitocondrii, şi în special acel ADN mitocondrial, răspunde automat în funcţie de stările proprii. Adică la cele pe care ni le inducem voit sau involuntar reacţionând la o situaţie neplăcută, atât în sensul pozitiv, cât şi negativ. S-a constatat că vibraţia emoţiilor şi cuvintelor noastre, dar şi a sentimentelor şi gândurilor pe care le avem, produc deschiderea sau închiderea unor mici portiţe existente la nivelul ADN-ului.

În cazul energiilor cumulate în perioada eclipselor, dacă avem stări negative energiile eclipsei bombardează nivelele ADN-ului provocând dereglări în traseele energetice, în aură şi chiar până la nivelul corpului fizic la nivel de glande şi hormoni, chiar dacă pe moment individul nu simte nimic. Dacă avem stări pozitive atunci energiile eclipselor vor lucra din plin în structura noastră energetică interioară, de-o manieră pozitivă, constructivă, astfel încât alte şi alte laturi şi nivele de conştiinţă se vor deschide şi individul poate beneficia de salturi în propria evoluţie.

Odată intrată la nivelul ADN-ului vibraţia corectă şi pozitivă, aceasta este amplificată de energia din mitocondrii şi redată în mod amplificat în interiorul întregii structuri a individului. Aceasta este explicaţia secretului celor spirituali care demonstrează că sunt mereu plini de energie, au un aspect mereu tineresc chiar şi la o vârstă calendaristică înaintată, sunt plini de idei progresiste şi pot avea chiar şi conexiuni deschise în mod conştient cu dimensiunile superioare.

Luând în considerare faptul că eclipsele nu sunt doar evenimente astronomice, ci şi spirituale, dat fiind faptul că în esoterism Soarele, ca orice planetă şi stea, este considerat a fi un Logos, adică o Entitate spirituală cu un rol bine determinat, şi ca urmare fiind o entitate spirituală energia sa se află în directă corelaţie cu energia spirituală a omului. Lumina şi căldura sunt în legătură cu ceea ce emite Soarele, iar apa şi răcoarea se află în conexiune cu ceea ce emite Luna, deci vorbim de cele două energii care trebuie să fie în echilibru.

Pentru propria evoluţie spirituală, avem nevoie de lumina şi căldura Soarelui, ca să creştem evolutiv ca şi coca de cozonac după ce este frământată, dar avem nevoie şi de răcoarea şi lumina mai slabă a Lunii pentru a dospi corpurile noastre subtile în vederea creşterii noastre spirituale. Şi pe măsură ce facem asta spunem că ne „coacem” spiritual, ne maturizăm ca fiinţe spirituale. Şi astfel putem folosi perioadele eclipselor pentru salturi evolutive calitative, pe care nu le putem realiza în perioadele normale din viaţa noastră.

1 COMENTARIU

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?