Efectele rugăciunii asupra sănătăţii

Rugăciunea, dacă e spusă din suflet, atunci are efecte pe măsura trăirii pe care omul o are în acel moment.

În deceniile trecute s-a scris enorm de mult despre ce reprezintă rugăciunea în viaţa omului. Cel puţin de la întemeierea religiei creştine, care nu este totuna cu învăţătura lăsată nouă de Iisus, oamenii au fost chipurile educaţi cum să se roage.

Desigur că în interiorul nostru ca fiinţe inteligente şi raţionale, există un mecanism al echilibrului şi simetriei, la nivelul ADN-ului, şi logic este să ne gândim că acest mecanism al simetriei i-a determinat pe oameni, simplu şi direct, atunci când au avut trăiri în raport cu fenomenele naturii, cu mult înainte de a apare religia, să-şi împreuneze mâinile a rugăciune.

Vă daţi seama că în vremurile de demult, oamenii fiind înfricoşaţi la vederea fenomenelor meteo  cum erau fulgerele, tunetele, trăsnetele şi altele de tip meteorologic, se gândeau că există o forţă supranaturală care guverna toate acele manifestări şi se închinau acesteia, în speranţa că-i va feri de urgii. Astfel a luat naştere ideea unui Dumnezeu care stă undeva în ceruri adică departe în spaţiul cosmic şi se uită la ce se petrece pe Pământ.

De la această viziune empirică pe care oamenii o aveau, preoţii din vechime au speculat-o şi i-au determinat pe oameni în mod forţat să se roage dar la modul fricos, către acel Dumnezeu aflat în Univers şi care tuna şi fulgera dacă oamenii făceau tot felul de năzbâtii.

Nu preoţimea l-a inventat pe Dumnezeu, ci doar a profitat de necunoaşterea oamenilor, oferindu-le imaginea unui Dumnezeu care stă pe un tron imens.

Știţi cine au fost primii preoţi?

Aceştia au fost maeştri spirituali care nu au avut răbdarea de a parcurge întreaga cale de realizare spirituală deplină a propriei persoane. Astfel au renunţat la calea spirituală, fiind excluşi din rândul maeştrilor spirituali, şi aici mă refer la momentul în care au apărut primii aşa zişi preoţi. Pentru că preoţii, aşa cum au apărut ei şi cum s-au perpetuat ulterior prin vremuri, sunt o copie palidă a adevăraţilor maeştrii spirituali care oficiau ritualuri sacre.

Preoţii din vechime i-au determinat pe oameni în mod forţat să se roage

Preoţii, de atunci şi până în ziua de azi, n-au făcut şi nu fac altceva decât să imite prin furt acele ritualuri spirituale sacre.

Atunci când Iisus a venit, o parte din misiunea sa a fost aceea de a-i readuce pe preoţi înapoi la Adevăr, dar tagma preoţească fiind deja înrădăcinată în a copia şi a supravieţui prin ipocrizie şi minciună, au respins ideea de răscumpărare. De această chestiune ne vom ocupa cu ocazia altui articol, dar fiindcă veni vorba de aceste aspecte în raport cu rugăciunea şi semnificaţia acesteia, Iisus prin învăţătura sa ne-a învăţat pe toţi şi cum să ne rugăm şi ce atitudine să avem când ne rugăm.

Dar să ne întoarcem la efectele rugăciunii adevărate.

Când practicăm rugăciunea adevărată, aşa cum ne învaţă Iisus, nu trebuie neapărat să mergem la biserică, ci doar să intrăm în „cămăruţa sufletului” nostru şi acolo să ne rugăm Tatălui care „vede în ascuns”. În acest fel este sigur 100% că rugăciunea noastră este ascultată şi cunoscută de Dumnezeu care există în noi prin intermediul Sinelui spiritual.

Majoritatea oamenilor din lumea aceasta, indiferent de religie, se roagă doar la nivelul minţii, de aceea vor avea rezultate pe măsură, adică iluzii. Şi asta deoarece mintea lucrează cu iluzii, cu dualisme şi cu supoziţii, ea nu are certitudini deşi e conectată la emisfera stângă a raţionalului şi logicii. Rugăciunea dacă e spusă din suflet, atunci are efecte pe măsura trăirii pe care omul o are în acel moment.

Dacă ne rugăm din suflet, simţind în timpul cât ne rugăm, că ceva se petrece în interiorul sufletului, atunci suntem pe calea cea bună. Rugăciunea spusă astfel curăţă karma negativă, iartă deplin şi aduce lumină şi energizare în corpurile subtile şi în cel fizic. Desigur că vom explica în numerele viitoare ale revistei cum se petrec aceste aspecte, deocamdată să ne concentrăm pe efectele adevăratei rugăciuni. Chiar şi în stadiul de boală, care arată că persoana în cauză s-a abătut de la Calea cea Dreaptă a Sinelui spiritual propriu, dacă se practică rugăciunea adevărată, din suflet, cu sinceritate şi simplitate,  fără cuvinte popmpoase rostite în gând sau verbal, zona bolnavă este practic inundată de energia tahionică luminoasă pe care Sinele spiritual o aduce din dimensiunile superioare.

Rugăciunea are efecte reale dacă este spusă din suflet

Astfel zona bolnavă la nivel organic pur şi simplu revine, la nivel celular, la programul iniţial divin, aşa cum exista la început în corpul persoanei când aceasta era sănătoasă, şi celulele bolnave se însănătoşesc. Boala dispare cum se spune ca prin farmec iar echilibrul întregului organism, inclusiv cu tot cu corpurile subtile, este redobândit.

Secretul pentru a obţine cele mai mari efecte ale rugăciunii adevărate este să fii simplu şi sincer ca un copil atunci când te rogi.

Ştia Iisus de ce a spus să redevenim precum copiii, pentru că această stare este singura care ne oferă permanent echilibru şi sănătate.

Asta nu înseamnă să dăm în mintea copiiilor, ci să fim sinceri, deschişi şi simpli. Şi dacă tot mai mulţi ne vom reaminti de acest lucru, că ce frumos şi bine era când eram copiii, poate că lumea aceasta va începe să redevină paradisul pierdut cândva doar pentru că am vrut noi să fim mintoşi şi să ne grozăvim faţă de Dumnezeu cu acest dar.

Şi acest dar, ca orice dar, este nu pentru a ne ridica pe noi în slăvi, cum facem zilnic, ci pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu.