Ego-ul este mentalul, fiind în același timp un aspect „inferior” al fiinţei noastre care se exprimă prin personalitatea noastră.
Modul nostru de existenţă include foarte multe aspecte, pe care noi nici nu le mai băgăm în seamă cam de pe la vârsta de 30 de ani. Şi asta deoarece fiind implicaţi în domeniul socio-profesional devenim prea absorbiţi de multe chestiuni mai mici sau mai mari, care ne provoacă să fim atenţi mai mult la ce se află în exteriorul nostru.
Este evident faptul că trebuie să fim atenţi în jurul nostru la ce facem, cum vorbim, cum acţionăm, în ce fel re-acţionăm, pentru a nu ne pune noi pe noi înşine în posturi neplăcute. Dar în felul acesta uităm de noi înşine, latura aceasta interioară care are şi ea nevoie de atenţie, mai ales că se încarcă periodic cu foarte multe trăiri. Şi majoritatea acestora nu sunt chiar benefice pentru noi, deoarece conţin tot felul de stări combinate de mulţumiri şi frustrări, de aşteptări şi renunţări, de speranţe şi eşecuri, de tot felul de aspecte pe care le cărăm în suflet şi în minte fără să realizăm prea mult ce poveri ducem cu noi.
Şi asta se întâmplă ştiţi de ce?
