Eu - Poezia lui Dumnezeu - I
© CC BY 2.0 / European Southern Observatory / Flickr

Macrocosmosul se reflectă în ființa umană – microcosmosul, si invers. Spiritul omului este, aşadar, un nucleu luminos, cu o stare vibrațională foarte accelerată.

Prima lege din Legile Universale hermeneutice spune că Totul este Spirit, Universul este o creație a Mentalului Universal-Dumnezeu.

Stiința spirituală oferă detalii în acest sens:

Inițial Dumnezeu exista într-o stare latentă, în care nu manifesta nicio Idee. La un moment dat, în Mentalul Său Universal, datorită Infinitei Inteligențe pe care o posedă, a apărut Prima Idee, care a fost despre El Ȋnsuşi. Dumnezeu a devenit conştient de propria existență şi astfel Primul Gând a fost de a se manifesta pe Sine, conform cu prima Idee. Dar Dumnezeu nu se putea manifesta decât dacă ar fi acționat în afara Sa, în afara stării Sale de Nemanifestare.

Această Primă Idee a reprezentat posibilitatea ca Dumnezeu să se exteriorizeze, Creatorul a devenit conştient de Sine, având “n” variante pentru a crea tot felul de manifestari ale substanței şi Energiei Sale. El a pus în mişcare o Energie proprie prin intermediul căreia toate lucrurile trebuiau să-şi păstreze alcătuirea, aşa cum Creatorul le-a dat forma. Bineînţeles că în funcţie de substanţa sau de fenomenul respectiv, gradul de coeziune este diferit, însă Energia de Coeziune este Atotprezentă şi Atotpotentă, deoarece menţine toate lucrurile la un loc, şi Atotcunoscătoare, deoarece ştie să ţină împreună densităţi şi structuri de diverse grade de manifestare.

Ȋn consecință, toate ideile Sale sunt transpuse cu ajutorul enegiei Sale de coeziune, Iubirea, în întreaga Sa Creație: cosmosul, cu toate universurile, dimensiunile şi corpurile cereşti aferente; în mod similar, şi specia umană este asemeni lui Dumnezeu şi Creaţiei Sale, starea Yin – observarea, sentimentele, inteligența, ideile şi gândurile corespund stării lui Dumnezeu Nemanifestat, starea Yang – exteriorizarea iubirii în faptele întreprinse în a noastră viață corespund stării lui Dumnezeu Manifestat.

Macrocosmosul se reflectă în ființa umană – microcosmosul, si invers. Spiritul omului este, aşadar, un nucleu luminos, cu o stare vibrațională foarte accelerată.

Având conştiința de Sine, energia iubirii din gândurile Lui a folosit-o pentru a-şi țese aura – o structură luminoasă care ia forma unor straturi subtile aşezate în jurul său, straturi pe care le numim Corpul Fizic, Corpul Astral, Corpul Mental, Corpul Cauzal, Corpul Sufletesc şi Corpul Spiritual.

Corpul Spiritual înglobează şi toate înfățişările pe care Spiritul le ia de-a lungul liniei Continuumului, de-a lungul existențelor sale trăite în acest univers, motiv pentru care există şi vieți paralele sau ramificări ale celei prezente şi toate co-există simultan.

Următorul episodEu – poezia lui Dumnezeu – II >>

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?