Evoluția sufletului

Ne întrebăm, uitându-ne la atâtea miliarde de sufletele umane, pentru ce au venit aici pe Pământ?

În anii din urmă, vreo 10, așa, pe sprânceană, am constatat o chestiune foarte interesantă, legată de atitudinea oamenilor vizavi de minte și suflet.

Dacă-i întrebi pe oameni despre mintea lor, marea majoritate, dacă nu chiar toți, îți vor răspunde în fel și chip, în funcție de pregătirea lor, de diplomele lor și de performanțele lor socio-profesionale. Nimic de zis, e bine ca fiecare să-și cunoască propria valoare în funcție de cât poate. Însă, dacă îi vei întreba pe aceiași oameni despre sufletul lor, fie vor ezita, fie vor tăcea, fie se vor uita la tine c-o privire suspectă, ca și când vrei să scormonești în trecutul lor ca să le afli cine știe ce secrete.

V-ați întrebat vreodată de ce oamenii în general se feresc să vorbească despre sufletul lor, dar pot să turuie ore întregi despre performanțele lor intelectuale? De unde provine această fobie de a-și deschide sufletul?

Trebuie să spunem că doar oamenii evoluați spiritual au curajul să vorbească sincer și deschis despre sufletul lor, cu toate aspectele pe care le comportă o astfel de situație. Și dacă vorbim despre curaj, să ne referim la nivelul de conștiință de 200, de pe scala Hawkins, care indică nivelul curajului. Acesta este corelat cu dorința intrinsecă de afirmare, indiferent despre ce domeniu ar fi vorba, deci nivelul de 200 care oferă o deschidere către auto împuternicire, asta dacă persoanele cu acest nivel pot înțelege că într-adevăr, pâinea și cuțitul sunt la ele. Dar dacă omul de rând, indiferent de educație și de familia de proveniență, nu cunoaște asemenea lucruri, este evident că nu are de unde să știe că e necesar să evolueze, și cu atât mai puțin, să poată evolua la propriu.

Ne întrebăm, uitându-ne la atâtea miliarde de sufletele umane, pentru ce au venit aici pe Pământ? Doar pentru o viață în care, uitând de menirea proprie, să se distreze, să mănânce și să bea, să se căsătorească și facă niște copii, și să muncească pentru o sumă care oricum nu acoperă necesitățile sociale umane așa cum ar trebui? Doar pentru asemenea lucruri mărunte venim pe Pământ? Sau există ceva mult mai măreț, în privința căruia marii maeștri spirituali ai vremurilor trecute ne-au atenționat în învățăturile lor?

Ideea ocultei, trâmbițată prin diferite slugi cum ar fi Bill Gates, fostul prinț Filip – soțul reginei Elisabeta a II-a sau Soroș, cum că am fi prea mulți oameni pe planetă și ar trebui împuținată populația lumii, este una complet lipsită de realism. Oamenii se întrupează pe Pământ pentru a aduce în raport cu menirea Mamei Geea/Gaia un echilibru al energiei Christice. Odată atinsă o masă critică de oameni treziți din punct de vedere spiritual, energia sufletului colectiv al omenirii, care este de tip Yang, adică activă, se poate cupla cu energia Yin pasivă, creativă și hrănitoare a spiritului planetei, fuzionând într-o simbioză minunată care are rolul de a transforma regnurile existente la ora actuală pe Pământ, către un nivel superior. Asta este una din fazele evolutive ale omenirii, care va lăsa loc în urma speciei umane, peste câteva mii de ani, după ce vom evolua suficient către civilizație de tipul 1, unor alte regnuri ce vor primi la rândul lor, așa cum primit și noi cu sute de mii de ani în urmă, harul inteligenței și al vorbirii. Vă mirați de exemplu că peste câteva mii de ani s-ar putea să existe căței și pisici vorbitoare, de exemplu? Uitați-vă în prezent la aceste viețuitoare, că au deja ceva uman în ele.

Deci este vorba despre tandemul Pământ-omenire, căci sufletul colectiv al omenirii trebuie să evolueze împreună cu sufletul Mamei Geea. De aceea se dă în prezent această teribilă luptă între întuneric și lumină, pe toate fronturile. Miza este însăși Evoluția, ca aspect activ al Creatorului aflat în toți și în toate, în permanentă Mișcare. Iar Permanența Mișcării este însăși Viața.