Extraterestrii luciferieni
© Imagine extrasă din jocul video "Area 51" (2005)

În învăţătura spirituală gnostică, se consideră că folosirea cunoaşterii, ca factor de evoluţie, doar prin prisma raţiunii mentale, fără adăugarea emoţiilor şi sentimentelor, reprezintă atributul unui mental luciferic, rece, lipsit de „căldura” energiei sufletului.

De câteva decenii se vorbeşte, uneori cu argumente bazate pe informaţiile declasificate începând de prin anul 2000 încoace, de aceşti extratereştri mici cu capul mare, cu ochii negri, fără nas – au doar un fel de mici orificii nazale – şi cu gura şi urechile aproape inexistente.

Desigur că această imagine este doar una relativ mitologică, deoarece se pare că această specie care are câteva subspecii s-a manifestat printre oameni chiar şi cu zeci de mii de ani în urmă. De exemplu în serialul Stargate SG 1, pentru cine l-a vizionat, apare la un moment dat rasa extraterestră Asgard. Numele acesta apare în mitologia scandinavă, care redă exact ca în cea greacă-tracă un panteon întreg de divinităţi, inclusiv cele negative acestea din urmă fiind descrise ca fiind mult mai groaznice în manifestarea lor decât cele din mitologia traco-elenă. Dar nu despre ele vorbim neapărat aici, ci despre o abilitate a zeităţilor nordice şi traco-elene de a se camufla.

Thor
Personajul Thor din seriile Stargate.

În serialul Stargate SG 1 zeitatea Thor – Zeul Tunetelor şi Fulgerelor cu magicul său ciocan de fier Mjolnir – este găsită în zidul unei vechi construcţii, şi este adusă la viaţă prin apăsarea unor simboluri aflate pe peretele respectiv. Din înfăţişarea umană şi impunătoare a zeului Thor acesta s-a transformat pe loc într-un extraterestru de numai 1,55 metri înălţime, cu capul mare, cu ochii negri şi gura foarte mică şi care avea o expresie facială apropiată de cea a unui înţelept chinez. Cred că înţelegeţi ce vreau să descriu aici.

Revenind deci la ideea expusă anterior, este clar că o specie foarte avansată a dobândit în timp abilitatea de a-şi schimba înfăţişarea la dorinţă, iar oamenii din vechime, dacă i-au văzut pe aceşti extratereştrii mici şi cu capul mare, cu ochii mari şi negri, nefiind deloc asemănători oamenilor, i-au numit diavoli. Şi este firesc faptul că le-a rămas această etichetă de-a lungul mileniilor. Pentru că într-adevăr înfăţişarea lor de creaturi slăbănoage cu capul disproporţionat, dar cu puteri aşa zis magice – în realitate au mentalul foarte dezvoltat deci şi abilităţi telepatice şi mentale foarte mari – i-au speriat foarte mult pe oamenii secolelor şi mileniilor trecute.

Dar o ipoteză îndrăzneaţă a fost avansată în deceniul trecut de către mai mulţi cercetători, care au studiat separat mii de cazuri şi mai ales unele informaţii declasificate din care reies anumite descrieri bizare ale acestor fiinţe.

Ipoteza spune că aceste creaturi extraterestre au ochii exact ca cei umani, cu iris şi pupilă, doar că fiind mai mari, au devenit sensibili la lumină, cine ştie datorită cărei cauze. Şi datorită acestui aspect specia lor şi-a fabricat, pentru toţi indivizii ei, un fel de lentilă neagră protectoare, cum avem şi noi la ochelarii de soare. Întrebarea poate fi de exemplu ce a cauzat această sensibilitate optică? Oare ce fel de lentile negre cu filtru reprezintă aceşti „ochi negri” şi mari? Putem să ne gândim că cel mai probabil a existat la un moment dat în evoluţia acestei specii, cu subspeciile ei de cenuşii mai mici şi mai înalţi, un eveniment dramatic ce le-a îngustat capacitatea genetică.

O altă ipoteză, aşa cum a fost redată tot în serialul Stargate SG1, se suprapune peste cercetările efectuate de unii experţi ozenologi în acest sens, asupra speciei Micilor Cenuşii, iar concluzia a fost una similară. Şi anume că ceva s-a întâmplat în evoluţia genetică a acestei specii. S-a presupus că şi-au suprimat de tot, din ADN, acele şiruri informaţionale responsabile de partea emoţională, care pe noi oamenii ne face atât de frumoşi şi atât de diverşi în manifestările noastre cotidiene. Şi atunci le-a rămas mentalul liber de orice influenţă dinspre partea emoţională, astfel încât capacitatea cognitivă, dar şi puterile mentale le-au sporit, ceea ceea ce cu mare probabilitate a determinat mărirea – poate chiar forţată de acest fenomen – cutiei craniene datorită creşterii în volum a creierului. Şi atunci capacitatea lor de cunoaştere, dar şi de acces la abilităţile mentale precum telepatia, precogniţia, retrocogniţia, telekinezia şi altele au crescut. Doar că a intervenit de-a lungul acestei etape evolutive a lor un factor esenţial care le-a deturnat conştiinţa – influenţa luciferică.

Ce este asta?

O asemenea influenţă la nivel mental, a cunoaşterii, considerată a fi luciferică, este numită astfel datorită lipsei de conştiinţă în folosirea cunoaşterii. Altfel spus cum avem noi pământenii acel dicton – „ştiinţă fără conştiinţă”, deoarece folosirea ştiinţei fără moralitatea existentă în conştiinţă duce la rezultate catastrofale. Şi un exemplu în acest sens este Cel De-a Doilea Război Mondial.

De ce ar fi aceşti Mici Cenuşii nişte extratereştri luciferieni?

Desigur că nu le atribuim o origine aşa zis satanică, luciferică, însă în învăţătura spirituală gnostică de peste tot din lume, se consideră că folosirea cunoaşterii, ca factor de evoluţie, doar prin prisma raţiunii mentale, fără adăugarea emoţiilor şi sentimentelor, reprezintă atributul unui mental rece, lipsit de „căldura” energiei sufletului. Adică mentalitatea cunoaşterii reci, luciferice, care n-are nimic sensibil ca element de trăire, ci doar de raţiune şi logică. Şi este evident, aşa după cum a reieşit din zecile de mii de rapoarte de-a lungul ultimelor decenii, ale martorilor OZN, despre aceşti Mici Cenuşii, că prin acţiunile lor de răpire şi supunere a multor oameni la experimente în navele lor din spaţiu, au demonstrat că le lipseşte factorul afectiv, adică acea atitudine prin care înţelegi atunci când îi faci rău unei alte fiinţe.

Extraterestrii luciferieni
Diferite reprezentări umanoide ale Micilor Cenuşii (Zeta Reticuli). Ştim, nu prea par de partea Luminii prea mult.

Acestor creaturi cu mentalitate luciferică li s-a părut absolut normal să răpească oameni pentru material genetic, din care extrăgeau componenta emoţională şi afectivă de la nivel informaţional, deoarece considerau că aşa ceva li se cuvine. Adică cum să te comporţi cu fiinţe umane de pe Pământ ca şi când faci ce vrei cu ele, crezând că ai drept de viaţă şi de moarte asupra lor cum se spune…? Nici măcar Dumnezeu nu face asemenea lucruri, nici măcar şefii sectelor religioase fundamentaliste din lume nu fac asemenea lucruri! Dar o fac aceste creaturi deviate din proprie iniţiativă de la cursul firesc al evoluţiei! Şi dacă ele nu mai au emoţii şi sentimente, cum să-i înţeleagă pe oamenii Pământului în toată gama de trăiri? Şi dacă nu mai au emoţii şi sentimente, este clar că-şi folosesc doar mintea hiperdezvoltată în sens luciferic, adică distructiv, chiar dacă aceşti extratereştri mici deţin foarte multe cunoştinţe şi capacităţi mentale foarte mari.

Pentru că în trecutul mileniilor anterioare ei au umblat în geneticul uman introducând fără permisiunea civilizaţiilor evoluate nişte mecanisme genetice care au dezvoltat prea mult egoismul la om. De aceea omenirea deşi manifestă intenţia de unitate, este încă divizată. Dar despre ce au introdus aceşti extratereştri luciferieni în ADN-ul uman vom vorbi în numărul viitor…

Următorul episodExtratereştrii luciferieni – II >>

4 COMENTARII

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?