Oamenii discută tot felul de lucruri, de la cele mai neînsemnate, până la probleme importante de stat dezbătute în politică. Dar niciunul nu este preocupat de sufletul său.
Este binecunoscută înţelepciunea poporului nostru atunci când vine vorba de proverbe. Aşa cum am mai menţionat, acestea sunt reflexia unor întâmplări repetate de-a lungul timpului din care oamenii au învăţat că dacă ceva se întâmplă într-un fel, indiferent de oameni şi epocă, rezultatul e acelaşi. În altă ordine de idei, proverbele sunt un fel de transpunere în cuvinte a unor realităţi repetitive, bazate pe aceleaşi mecanisme sociale şi umane, indiferent de epocă. Sunt rodul experienţelor trăite în acelaşi fel, repetitiv şi similar chiar dacă în epoci diferite, şi tocmai de aceea rezultatul lor constatat e identic.
În numărul curent avem acest proverb care face o paralelă între aspectele naturii şi ale omului.
„Faptele sunt fructe, cuvintele sunt frunze” se referă la o chestiune de care ar trebui să ţinem seama întotdeauna, mai ales atunci când în cursul unor discuţii importante stabilim anumite lucruri. Dacă fructele sunt ca faptele, atunci cuvintele sunt ca frunzele.
Ce putem înţelege din asta?
