Sunt multe stări din ceea ce numim depresie care ne ajută în interiorul nostru să ne reglăm și să ne armonizăm energiile și astfel să ne vindecăm.
Chiar dacă avem un număr din ce în ce mai mare de psihologi, impresia generală este aceea că depresia câștigă din ce în ce mai mult teren în societatea în care trăim și îmbracă forme din ce în ce mai variate de manifestare. Printre multe ascunzișuri ale ei, depresia este un excelent reglator, un mod mai fin, sau mai agresiv de manifestare a unui organism la schimbare, fiind în același timp și o metodă de adaptare, sau readaptare la o situație de viață. După pierderi, abandonuri, situații care ne pun la încercare, trecem de regulă prin aceste stări.
Sunt însă și unele aspecte care sunt legate de momentele de evoluție spirituală prin care trecem și transformările inerente care se produc la nivel de conștiință și trăire sufletească. Mulți dintre noi avem dificultăți în a ne exprima darurile creative în societate și din acest motiv apar multe sentimente de inadecvare, singurătate, învinovățire, care ele însele pot fi germenii formării unei suferințe pe termen lung. Este de ajuns să spunem și că sistemul educațional din prezent este un creator de actuali și viitori tineri și adulți depresivi, pentru a face un tablou mai întreg al cadrului general.
Stocarea mentală de informații și competiția dintre elevi ascund si înnăbușă aptitudini și daruri intuitive, creative, pe care din ce în ce mai mulți copii simt să le folosească într-un alt mediu, cu mult mai apropiat de cerințele lor sufletești. În ultimul timp, mai ales în ultimii zeci de ani, pe Pământ au venit spirite mai pure și mai înalte ca nivel de vibrație, iar acestea au nevoie de o altfel de exprimare la nivel de interacțiune umană și educație.
Ca formă de manifestare actuală, depresia este și un simptom al unei purificări și al unei adaptări la un alt mediu de viață și la o altă viziune asupra ei. Foarte puțini medici și psihologi iau în calculele lor și varianta unor suferințe provocate de transformări la nivel subtil. Diagnosticele pot speria și chiar traumatiza persoane care știu la nivel intim, intuitiv, că problemele prin care trec ele aparțin unui alt domeniu decât cel medical și în această categorie se află și foarte mulți tineri.
O cauză a depresiei, sau a unei alte suferințe psihologice o poate reprezenta dificultatea urmării unei căi spirituale, mai potrivite unei anume persoane. Este prezentă mai ales în cazul unor ființe care ies din vechile tipare, din construcții limitative și credințe prestabilite și se trezesc aproape singure într-o lume pe care nu o mai înțeleg și cu care nu mai rezonează. Până găsim alte suflete cu care împărțim același mod de a simți și vedea lucrurile, lumea actuală ne poate arăta uneori ca un teritoriu ostil. De regulă, vindecarea vine în urma găsirii unui sens mai profund al vieții noastre, dar până atunci se pot întâmpla multe lucruri care să ne pună la încercare.
Sensibilitatea din ce în ce mai mare a corpurilor noastre ne permite să accesăm mai ușor informații și impresii din planul subtil, dar în același timp ne face să absorbim mai ușor și emoții și trăiri din subconștientul colectiv.
Empatia este o calitate a unui suflet, dar până la apariția iubirii ea este asemenea unui aspirator care culege fructele a ceea ce simt și gândesc alții, fără a filtra însă impuritățile care vin de acolo. Mulți indivizi sensibili, buni la suflet cum se zice, nu trăiesc doar viața lor, ci și pe cea a subconștientului colectiv, cu care împart emoțiile și trăirile cu care se identifică aproape inconștient. De aici până la o depresie ca mod de viață nu este decât un pas.
Pe de altă parte, sunt și multe stări din ceea ce numim depresie care ne ajută în interiorul nostru să ne reglăm și să ne armonizăm energiile și astfel să ne vindecăm. Dacă am privi astfel depresia, am vedea că nu este nevoie ca noi să o negăm, să o băgăm sub preș, sau să o tratăm cu pastile. Este necesar să o trăim, să intrăm în miezul ei și să o îmbrățișăm, așa cum ar trebui să facem cu orice lucru pe care îl numim afecțiune sau durere.
Noua lume în care am intrat vine cu reguli noi și cu un nou mod de a gândi. Nu mai suntem doar noi pe lume și nu ne mai putem plânge de milă, cum am făcut-o până acum. Este necesară o viziune mai amplă, în care să vedem și să ne pese de întregul în care trăim și astfel să ne luăm seva și vitalitatea acestei vieți dintr-un spațiu mai înalt al conștiinței noastre. A intra onest și cu curaj prin propriile umbre înseamnă a elibera cantități uriașe de lumină în lumea în care trăim.
Sigur, ne-ar ajuta mai mult ca această experiență prin care trecem să o facem la nivel de comunitate unită și nu dezbinată, așa cum este în cea mai mare parte acum. Suntem mulți ca număr, avem acces la tehnologie și confort și la o medicină care le știe pe toate, dar suferim în a ne păsa cu adevărat de celălalt și nu știm în multe cazuri a oferi necondiționat. Sunt lucruri pe care le avem de învățat acum, sau într-o altă dimensiune a vieților noastre, dar de trecut, vom trece prin toate, cu siguranță.
