Ființa Suverană vine în spate cu Puterea Divină pe care o are prin Dreptul său Divin din Naștere, în timp ce cetățeanul nu are în spatele său decât niște biete drepturi, și alea măsluite…
Subiectul început în numărul trecut nu este unul ușor de înțeles de către majoritatea oamenilor. Mai ales că este valabil nu doar pentru români, ci pentru locuitorii întregii lumi. Ați putut vedea dovezi ale unor buletine de identitate – unul din România care avea numele întreg trecut cu majuscule, și celălalt din Olanda trecut doar cu majuscule la începutul numelui și prenumelui – prin care se poate demonstra veridicitatea informațiilor pe care le-am prezentat în numărul anterior.
Poate unii dintre voi ar crede că aceste chestiuni n-au o bază reală, dar atunci de ce unii cetățeni europeni, și poate și de pe alte continente, au numele trecut doar cu majusculă la început, iar alții precum la noi în România tot numele este scris cu majuscule? N-ar trebui să fie – cel puțin la nivel european, că tot suntem stat membru al Uniunii – pentru toată lumea aceeași lege din punct de vedere al felului în care este trecut numele întreg în actul de identitate? Teoretic, da! În realitate, nu!
Dacă vă aduceți aminte, așa cum ați putut vedea și prin unele filme istorice românești, că omul de rând era cum se spune legat de pământ prin „Găleata de ieșire”, cum era numită taxa plătită de către iobagi dacă voiau să plece de pe moșia vreunui boier. Chiar boierii au fost cei care l-au presat pe Mihai Viteazul să dea o lege în 1600, cum s-ar spune azi, cunoscută pe atunci ca „Legătura lui Mihai”, prin care iobagii din țara Românească nu mai puteau pleca de pe moșia boierului unde se aflau nici dacă ar fi avut cu ce să plătească. Asta seamănă puțin cu ce discutăm noi aici, dreptul la libertate.
Ceva mai târziu în Franța Ludovicilor masoneria a adoptat o învățătură spirituală adusă de Contele de Saint Germaine din Shamballa, prin care masonii aveau de gând să răstoarne monarhia folosindu-se de populație. Ați mai citit cu ani în urmă despre asta – enunțul integral al acestei învățături fiind „Libertate, Egalitate, Fraternitate înaintea legilor lui Dumnezeu”, prin aceste legi ale lui Dumnezeu înțelegând-se principiile spirituale. Dar masonii, care se considerau ca boierii de la noi, diferii de oamenii de rând și mai presus de ei, au ciuntit enunțul, care a rămas doar „Libertate, Egalitate, Fraternitate” (doar pentru oamenii Sistemului poate!) pentru că dacă vreunul dintre ei ar fi comis vreodată ceva și ajungea în fața tribunalului, ar fi fost judecat la fel ca omul de rând, și ei împreună cu nobilimea nu puteau accepta așa ceva. Așa s-au scornit în vremurile Evului Mediu aceste legi diferențiate, precum „Legea Amiralității” și altele, prin care plebea era încondeiată în actele comunității acelui oraș. Iar primăriile, pentru că la primărie ești trecut în catastif ca locuitor născut al orașului, au apărut în Europa de abia în jurul anilor 1400-1500, într-o formă rudimentară inițial. Apoi pe măsură ce spre anii 1700-1800 populația europeană a început să crească încet și constant, au fost necesare măsuri de statistică a populației. Așa au apărut la un moment dat certificatele de naștere. Ei, și din acest punct problema devine una foarte serioasă, în raport cu „Legea Amiralității” și altele care definesc dar și limitează cumva în același adevărata libertate a individului uman.
Ai toate drepturile din lume!
Prea puțină lume știe, inclusiv la noi în România, că în momentul în care o ființă umană se naște, doctorul care este atunci de gardă are obligația să întocmească ceea ce se numește „Certificat constatator al născutului viu”. Acesta nu este dat părinților nici măcar ca duplicat, dar pe baza acestuia este eliberat Certificatul de Naștere, care primește un cod numeric. De ce credeți că se procedează astfel? Cine și unde a decis pentru întreaga omenire că tu ca om ești doar un nume pe certificatul de naștere, în loc să fi recunoscut ca născut viu? Este evident, ar spune toată lumea, că orice om se naște viu, exceptând foarte rarele cazuri când nou-născutul, din motive karmice, moare la naștere. Da, te naști viu, dar de ce nu este dat Certificatul Constatator de Născut Viu în loc de certificatul de naștere? Răspunsul este că probabil legea umană și cea divină mai ales, nu permit – fie cea umană neștiută de populație, fie cea divină – ca pe certificatul Constatator de Născut Viu să fie trecut acel cod numeric. Pentru că în baza certificatului de naștere ți se eliberează ulterior la 14 ani – în România – actul de identitate care și acela conține un cod numeric personal. În baza acestui act de identitate tu ca persoană și cetățean primești – da, ați citit bine, PRIMEȘTI, și nu ai dreptul – niște DREPTURI! Ori Certificatul Constatator de Născut Viu atestă fără dubii că te naști cu toate drepturile pe care Dumnezeu ți le dă odată cu nașterea! Ai toate drepturile din lume! Ori așa ceva nu putea fi admis de către cei care controlează lumea! Unde vedeți voi – deși în Constituțiile democratice cică este respectat acest drept – vreun cetățean să se ducă să-i ceară socoteală unui politician?
Ai doar DREPTUL de a protesta, și nu acela de A CERE SOCOTEALĂ!
Ai doar DREPTUL de a protesta, și nu acela de A CERE SOCOTEALĂ! Căci a cere socoteală o faci din postura Ființei Suverane, atestată de către Certificatul Constatator de Născut Viu. Ori așa, doar ca simplu cetățean cu act de identitate care-ți arată doar niște drepturi, Adevăratele tale Drepturi sunt îngrădite sistematic și deliberat, tocmai pentru ca cei care se dau cu Sistemul să nu poată fi trași la răspundere.
Astfel, în democrație cetățeanul chipurile are drepturi, inclusiv de a-l trage la răspundere – care nu este totuna cu a cere socoteală! – pe primar, pe politician, pe oricare funcționar public! Și fiți atenți la sensul expresiilor. A trage la răspundere, adică a-l aduce pe acel funcționar în stadiul de a răspunde. Deci de a-l aduce, dar funcționarul, mai ales cei cu funcții mari în stat, știe că i se rupe lui de ce vrea cetățeanul. Dar dacă vine Ființa Suverană și-i cere socoteală, chestie care trece dincolo de drepturile democratice, asta înseamnă că acea Ființă Suverană se adresează funcționarului ca de la ființă la ființă, nu ca de la cetățean la funcție. Și de la ființă la ființă, se schimbă categoric toată treaba!
Ființele Suverane respectă și trebuie să fie respectate
Pentru că Ființa Suverană vine în spate cu Puterea Divină pe care o are prin Dreptul său Divin din Naștere, în timp ce cetățeanul nu are în spatele său decât niște biete drepturi, și alea măsluite cumva ca să nu fie prea mari. Și ca să înțelegeți care este diferența dintre Ființa Suverană și cetățeanul democratic, este ca și în lumea animalelor. Lupul nu va intra niciodată pe teritoriul ursului, leul nu va intra niciodată pe teritoriul elefantului și așa mai departe, pentru că ele respectă Ordinea Divină existentă în lumea Pământului. Dar în societatea umană, vedem mai peste tot cum oamenii își încalcă teritoriile, de multe ori fără să știe, deoarece ei sunt doar cetățeni și persoane, și nu Ființe Suverane. De aceea există conflicte între indivizi și între state. Ființele Suverane respectă și trebuie să fie respectate, în schimb cetățenii/persoanele sunt doar o masă de manevră cărora/căreia nu li se respectă decât acele drepturi care sunt tot în favoarea celor ce controlează Statele și omenirea.
Și tu cel/cea care ai citit acest articol, ce ai vrea să fii în cele din urmă? Doar o persoană și un „bun cetățean” obedient? Sau o Ființă Suverană?
