Nașterea și Moartea sunt două inițieri spirituale cosmice.
Timp estimat de citire: 3 minute

Știu, e un subiect delicat. Îl evităm toată viața noastră pentru că ne-am obișnuit să murim în condiții dubioase, fără sacralitate.

E normal să ne fie frică de moarte din moment ce am fost învățați să credem că Dincolo ne așteaptă un vid gol. Cum poți să-ți imaginezi o beznă infinită când în jurul tău e plin de Viață? Se spune că nimeni nu s-a întors din morți, dar nici nu poți să te naști de două ori în aceeași viață.

Îți mai aduci aminte ce făceai la un an de zile, la trei ani, la cinci ani, sau ce-ai făcut acum o săptămână? Nu-ți mai aduci aminte, și totuși, existai. Dacă pierderea conștientei înseamnă moarte, atunci da, sunt de acord. Asta e moartea! Atunci eu te întreb: nu ai vrea să mori conștient?

De ce mergem la somn, siguri pe noi, că ne vom trezi a doua zi de dimineață? Dacă ne pierdem conștiența, nu e somnul atunci tot o moarte? De unde ai credința că te vei întoarce din necunoscut? Nu cumva această certitudine se află în corpul tău? În celulele tale? Atunci de ce ți-e frică dacă moartea încă n-a venit? 

Noi trebuie să trăim ca și cum suntem eterni, nu muritori! Contează cât de lungă sau cât de scurtă este viața când trăiești în Eternitate? O viață scurtă sau lungă în comparație cu cine? Cu un fluture? Cu Soarele și Pământul? Trebuie să te pregătești în permanență pentru moarte. Este singura cale prin care poți să învingi frica de necunoscut. Căci despre asta e vorba. Nașterea și Moartea sunt două inițieri spirituale cosmice. Sunt momente de transformare și metamorfoză. Sinele se individualizează ca mai apoi să renască din sursa Mamei Cosmice. Te naști ca să mori și mori ca să te naști. Biserica și spitalul ar trebui să fie una și aceeași clădire. Acesta e adevărul!

Biserica și spitalul ar trebui să fie una și aceeași clădire.

Știu, e un subiect delicat. Îl evităm toată viața noastră pentru că ne-am obișnuit să murim în condiții dubioase, fără sacralitate. Să mori cu demnitate a ajuns un privilegiu în ziua de azi. Nu te gândi neapărat ce lași în urma ta. Avere, urmași, chestii intelectuale. Gândește-te dacă lași în urma ta bucurie sau tristețe. Sunt atât de multe lucruri pe care poți să le faci chiar și înaintea unei morți iminente. Poți să ierți de exemplu, în gând, în inima ta. Poți să-ți vindeci tot neamul de traumele ancestrale într-o singură clipită, chiar înainte de plecare. Ține minte că în momentul acela te vei separa de corp. Aura și radianța ta vor fi dezlanțuite în văzduh. Sufletul tău va cunoaște din nou libertatea supremă. Treci dincolo de liniaritatea spațio-temporală. Te reunești cu familia ta din Ceruri, dar în același timp, îi poți veghea și pe cei de pe Pământ. Ba mai mult, îi poți ajuta! Poți participa activ la evoluția lor. Trebuie doar să te predai unei forțe cosmice misterioase mult mai vaste ca eul tău. De fapt, te naști din nou în brațele Mamei Divine.

Acum, pentru că ați avut răbdare să citiți, vă voi spune un secret despre moarte.

De multe ori ne preocupă ideea de CUM vom muri, mai degrabă decât DACĂ vom muri. La urma-urmei, toată lumea trece prin acest proces natural. Voi muri în chinuri? Voi muri într-un accident stupid? Oare ce mi-a rezervat soarta? Vestea bună este că se pot evita astfel de morți karmice. Cum anume? Prin îndeplinirea destinului! Simplu, nu-i așa? Atunci când îți urmezi simțirea și trăirea la cel mai înalt nivel, Dumnezeu se folosește de tine. Nu te lasă să mori fără să-ți duci treaba la bun sfârșit, iar treaba ta, este să iubești întreaga Creație! De câte ori îți alegi un scop sau un sens mai măreț ca propria ta persoană, cu atât universul are grijă să-ți îndeplinești menirea. Când îți accepți Destinul, nu ai cum să dai greș niciodată. A da greș, a-ți rata viața, înseamnă a te lăsa în voia sorții, iar soarta este haotică, de aceea nu vei știi niciodată când și în ce condiții vei muri. Karma este echivalentă cu Soarta – Dharma este echivalentă cu Destinul. Vei privi moartea în ochi și îi vei spune: „Sunt într-o Misiune acum! Mai târziu!”

Cu cât îți îndeplinești mai mult din Destin, cu atât vei anticipa și momentul retragerii tale. Când ți se încheie rolul, știi că trebuie să părăsești și scena. Atunci este momentul tău de glorie finală!

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?