Înainte de a investi energie într-o cale, să observăm dacă ea este susținută cosmic. Cum ne putem da seama?
În ultimele zile este un cuvânt care strălucește pe ecranul minții mele. Dincolo de vizual, este o energie care simbolizează Antidot sau Remediu.
Energiile cosmice nu mai subvenționează abaterile de la drumul predestinat pentru omenii care se trezesc și acționează în consecință. Apar disfuncționalități în aceste mașinațiuni, chiar până la nivel fizic și tehnologic. Noi opțiuni par că răsar din cenușă. Cum am putea discerne ce nu are pânze pentru suflul cosmic? Să privim unde nu este energie, unde apar „disfuncționalitățile” și chiar drame (așa cum le percepem în context psihic uman).
Dar ce fac cei care doresc să mențină ceea ce nu este destinat a fi menținut ? Nu pot decât să colecteze energia oamenilor neavizați direcționând-o în susținerea cauzei imposibile. În cel mai „defavorabil” caz, îi vor lua cu ei acolo unde Universul îi va găzdui pentru noua grădiniță (sau creșă). Pentru aceasta, folosesc atractori bazați pe apăsarea unor butoane ale dispozitivelor psihice prăfuite din conștiința umană adormită. Se folosesc chiar și de ceea ce considerăm virtuți ca să direcționeze false căi. De aceea, înainte de a investi energie într-o cale, să observăm dacă ea este susținută cosmic. Cum ne putem da seama? Este ca și cum am compara ce simțim când respiram aerul rarefiat (energetic) al orașului față de aerul încărcat pranic dintr-o stațiune montană. Apoi, trebuie să învățăm să deosebim între energia mentală colectată, pentru a fi oferită combustibil cauzei pierdute și energia cosmică ce susține cauze considerate imposibile. Între pătrat și cerc, între cuburi și sfere…
Astfel, uneori putem pur și simplu să alegem să nu facem nimic atunci când simțim că edificiul iluziei stă să cadă. Ba chiar putem să ne dăm câțiva pași înapoi. După aceea, turnăm o nouă fundație și facem ceva frumos.
Acolo unde putem, în propriul apartament, casă, curte, gradină, stradă… Precum anumite plante după ploaie, acestea înfloresc în vreme ce restul se usucă și se transformă în munci pentru o noua creație.
Cum putem ști totuși dacă suntem chemați să acționăm mai energic în cazul unui edificiu iluzoriu care cade? Știm, deoarece apare în calea noastră, nu alergăm noi după el să îl dărâmăm. Să cultivăm așadar, pe cât putem, frumusețea interioară și exterioară, observând în același timp frumusețea procesului alchimiei marii piese cosmice, Frumoasa și Bestia.
