Oricât ar fi omul separat de semeni, oricât ar fi învățat, tot greu îi merge, pentru că Geniul nostru este construit să intre în rezonanță cu Geniile din jur și astfel să se SusȚină reciproc.

În ultima perioadă am scris mult despre Geniu, despre faptul că fiecare dintre noi avem un Geniu la purtător, că Geniul reprezintă funcționarea optimă a ființei, că Geniul se manifestă atunci când ne permitem să trecem pe lângă obstacolele interioare, blocajele care ne stau în calea, că Geniul se manifestă de fiecare dată într-un mod unic și irepetabil.

Omul modern nu consideră că Genialitatea este un aspect moștenit ci unul dobândit prin muncă grea, prin chin, prin suferință. Nimic mai fals, Genialitatea este moștenirea fiecăruia dintre noi, moștenire care necesită cultivată, necesită provocări dar nu chin, nu suferință, în niciun caz muncă grea. Dacă Geniul ne invită la lejeritate, de ce oamenii se tot chinuie? Când ne gândim la manifestarea Geniului, cel mai probabil ne gândim la o acțiune lină, care se desfășoară cu ușurință și prin care se ajunge cel mai rapid la o „destinație”. De ce, atunci, oamenii nu își folosesc Geniul?

Mulți oameni au crescut într-un mediu toxic pentru Geniu, manifestarea Geniului fiind considerată cel puțin un moft, cel mult lenevie. „Du-te la muncă” i se spune omului care nu intră în normalitatea suferinței. Dacă nu te chinui ca ceilalți, cel mai probabil la tine este problema, asta e ceea ce cred mulți oameni.

Ce descoperă cei care accesează ori potențialul materialismului ori potențialul spiritualității (cele două coincid oricum), descoperă că lucrurile nu au de ce să fie chinuitoare, nu există nicio explicație umană pentru acest fenomen. Omul este parte a unei specii care prosperă în grupuri, în comunități și astfel, împreună, oamenii sunt cu adevărat puternici. De aici vine explicația lipsită de umanitate care stă la baza promovării chinului și suferinței, omul separat de semenii săi nu va avea de ales decât să îi meargă greu. Oare există „forțe” care doresc acest lucru?

Oricât ar fi omul separat de semeni, oricât ar fi învățat, tot greu îi merge, pentru că Geniul nostru este construit să intre în rezonanță cu Geniile din jur și astfel să se SusȚină reciproc. De aici a plecat trocul, schimbul între oameni, de la această SusȚinere, eu îți ofer ceva ce tu ai nevoie și eu pot face și tu îmi oferi ceva ce eu am nevoie și tu poți face.

De la această vulnerabilitate pornim, de la această smerenie în fața vieții și a Geniului celuilalt.

În prea multe grădinițe și școli nu există o cultură a SusȚinerii Geniului copilului ci o cultură a asanării Geniului său, pentru că omul separat de Geniu se va separa de semenii săi și astfel va fi singur, neajutorat și totodată foarte ușor de controlat.

Când un om nu își poate recunoaște Geniul din acesta, crezi că poate recunoaște Geniul din ceilalți? Probabil doar dacă acel Geniu este unul promovat intens, precum se mai întâmplă la emisiunile de “talente”, altfel, ordinaritatea Geniului trece neobservată. De aici până la o cultură unde fiecare vrea să fie mai presus de celălalt e cale scurtă.

Genialitatea ne aduce împreună, atunci când o recunoaștem. De aceea recomand instrumente de tipul Cheile Genelor pentru a ne repune în contact cu Genialitatea din noi. Fără astfel de instrumente și fără oameni care își manifestă constant Geniul, propaganda care asanează Geniul devine mult prea puternică și apoi posibil să credem că e normal să ne chinuim în viață.

Însă, nu toți oamenii se chinuie. Unii o duc bine și de cele mai multe ori nu auzi de aceștia, nu sunt atât de cunoscuți ci stau și își fac treaba acolo unde sunt. Genialitatea ne readuce în ordinaritate și acolo primim tot ceea ce avem nevoie, combustibilul pentru a ne menține pe o direcție benefică. Căutarea extraordinarului este cea mai simplă cale către epuizare, pentru că nimic extraordinar nu va fi vreodată suficient pentru omul care nu înțelege importanța și valoarea ordinarului.

Sunt părinți care au cerut sau încă mai cer copiilor proprii să fie extraordinari, să reușească, să aibă succes însă niciuna dintre acestea nu îl va hrăni cu adevărat pe copil dacă nu este în contact cu Geniul său. În loc să ne forțăm copiii să fie extraordinari, nu mai bine îi ajutăm să își înțeleagă mai bine Genialitatea, potențialul pe care aceștia îl au? Un părinte care nu este în contact cu potențialul său nu va știi cum să își ghideze copilul pentru că cele mai multe sfaturi pe care i le va da copilului îl vor duce către greutăți, suferință, chin.

Ordinaritatea se cultivă, aici este cu adevărat miezul practicii spirituale dar totodată și al practicii axate pe material. Ambele sunt căi valide pe calea Geniului. Când putem îmbina viața spirituală cu viața materială, echilibrul pe care l-am obținut creează un mediu optim pentru cultivarea și manifestarea Geniului. În mediul potrivit descoperim că Genialitatea este pentru toată lumea, nu doar pentru unii aleși.

Tu alegi să te chinui sau alegi Calea Geniului?

5 1 votează
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest

0 Comentarii
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile