O lume de oameni frumoşi şi fizic, şi psihic, şi spiritual. Omul Sacru Divin.
Dintre toate vieţuitoarele acestei planete minunate, omul este într-un fel cea mai evoluată formă de viaţă datorită faptului că este conştient că trăieşte pe o planetă, înţelegând tot ceea ce se petrece.
Încă din vechi timpuri maeştrii spirituali au primit de la fiinţe mult mai evoluate informaţii despre rostul formei şi energiei corpului uman. Chiar dacă noi semănăm fizionomic într-o anumită măsură cu rudele noastre mai puţin evoluate primatele, ceea ce ne diferenţiază este limbajul articulat şi conştienţa.
Cu certitudine acestea reprezintă segmente informaţionale existente în ADN, plasate acolo de către fiinţe benevolente din spaţii dimensionale şi din alte sisteme stelare.
Studiile din ultimele decenii au pus în evidenţă munca celebrului matematician Fibonacci – pe numele său real Leonardo Bonacci sau Leonardo Pisano Bigollo pentru că era din Pisa, unul dintre importantele oraşe comerciale din Italia începutului de Evului Mediu Mijlociu.
Fibonacci a observat că în natură se repetă ca un model foarte exact această înşiruire de secvenţe matematice pe care a găsit-o în toate formele vii, ca mecanism de dezvoltare a viului în diferitele sale forme.
Ca urmare putem considera pe baza acestui mecanism al viului, că şi corpul uman ca toate celelalte forme ale viului, de la pietre, plante până la vieţuitoare din toate categoriile – păsări, reptile, mamifere, insecte, conţine în el acest mecanism al Numărului de Aur găsit de Fibonacci.
Ce-i drept, de exemplu, dacă noi suntem un produs genetic rezultat în urma experimentelor efectuate de câteva civilizaţii benefice, înfăţişarea noastră diferă de cea a primatelor prin aspect, estetic şi funcţionalitate însoţită de raţiune şi inteligenţă. Deşi forma corpului nostru aminteşte clar de forma corpului la primate, cel mai asemănător cu noi dintre toate primatele fiind cimpanzeul, totuşi putem considera că Numărul de Aur acţionează chiar şi în cazul primatelor.
Ce face însă ca să existe o diferenţă între noi şi primate, dacă şi în ele şi în noi acţionează la fel Numărul de Aur? Unde s-ar putea găsi această diferenţă? Şi mai ales în ce fel acţionează această secvenţă matematică încât, deşi este acelaşi mecanism, produce la om rezultate diferite faţă de primate sau oricare alte vieţuitoare?
