Geometria sacră şi destinul
Panteonul din Atena și Numărul de Aur.

Geometria sacră şi bio-arhitectura modelează destinul uman.

Civilizaţia noastră se bazează preponderent pe forme, de la banala scobitoare şi până la cele mai mari clădiri din lume – zgârie-norii. Desigur că toată gama de lucruri produse de mâna omului are tot felul de forme, însă toate lucrurile au cel puţin vârfuri şi muchii.

Din perspectiva ştiinţei milenare chinezeşti numită fengh shui, orice lucru, fie ea şi o clădire, care prezintă muchii generează curenţi de energie negativă. Iar energia negativă predispune la dezechilibre atât omul, cât şi flora – vegetaţia existentă în zonele urbane.

Tocmai de aceea în ultimii 20 de ani urbaniştii, arhitecţii şi proiectanţii împreună cu echipe întregi de cercetători în domenii variate, au analizat efectele formelor clădirilor asupra vieţii sociale a omului. Şi bineînţeles s-au constatat rezultate surprinzătoare.

De exemplu, spaţiile de birouri cu prea multe muchii determină asupra personalului angajat stări de anxietate, cu tendinţe depresive, agresivitate verbală sau chiar dezechilibre energetice cu efecte asupra modului de gândire sau de reacţie emoţională.

Curgerea energiilor în exteriorul şi interiorul clădirilor de obicei este complet ignorată de către civilizaţia occidentală, în schimb pentru asiatici aceste noţiuni sunt importante şi preţuite. La noi s-a pierdut acest rost al înţelesului acestor aspecte.

Pe vremea dacilor şi mai încoace spre secolele 17-18, dacii şi mai târziu românii ce locuiau la sate îşi aşezau de obicei casele cât mai aproape de apă, în fengh shui apa fiind considerată aducătoare de sănătate şi belşug. În vremea noastră modernă chiar şi cablurile electrice din pereţi, atât acasă, cât şi la serviciu, contribuie şi ele la cumulul de energii negative ce influenţează starea noastră de sănătate.

Cu vreo 4 ani în urmă întâmplător urmărisem un documentar pe Discovery, în care un specialist american în acustică fusese invitat să analizeze sala Operei din Melbourne – Australia pentru a-i modifica sonoritatea. Astfel interiorul a fost complet schimbat la nivelul tavanului şi pereţilor, renunţându-se la muchii şi colţuri. Tot interiorul acelei săli a fost reproiectat pe forme ovale, unduitoare astfel încât sunetul în timpul spectacolelor să nu-şi piardă deloc din calitate. Pentru că diferenţa este următoarea.

Geometria Sacra si Destinul Uman
În interiorul operei din Sydney, Australia

Când întâlneşte o muchie – deci o suprafaţă care prezintă un anumit unghi, de regulă de 90 de grade, sunetul ricoşează sau cum se spune se fragmentează puţin pierzându-şi din limpezime. În schimb dacă suprafaţa este curbă, ovoidală şi sub formă de cochilie ca la scoică, sunetul „călătoreşte” de-a lungul acestor suprafeţe fără să se fragmenteze nici 1%.

Deci vorbim despre păstrarea calităţii energiei respective.

În Evul Mediu cei care au construit catedralele de exemplu au ţinut seama de proporţiile geometriei sacre, care se bazează pe rapoarte matematice ce determină armonia formelor. Desigur că mărimea acestor catedrale impresionează şi astăzi, deşi ne-am putea întreba în prezent cui mai serveşte grandoarea sau grandomania unor asemenea edificii?

A folosi geometria divină la construirea clădirilor nu presupune neapărat mărimi exagerate ale acestor clădiri. Probabil în perioada Evului Mediu chiar se dorea să se ridice astfel de clădiri de dimensiuni exagerate, pentru a arăta în mod discret grandomania conducătorilor de atunci, dar şi pentru a ţine populaţia sub control şi ascultare, căci cele mai mari clădiri bazate pe proiectarea conform geometriei sacre au fost bisericile şi catedralele. Deci lăcaşele de cult, pentru a da impresia oamenilor că doar aceste clădiri sunt cele în care lumea, indiferent că erai cerşetor sau rege, trebuia să se supună fără deosebire puterii clericale.

Astăzi aşa după cum am făcut introducerea la începutul articolului, nu mai ţinem seama de formele construite.

Multă lume are tendinţa de a vrea forme extravagante în privinţa clădirilor, să arate nemaipomenit, cât mai mari posibil, fără a ţine seama de utilitatea energetică subtilă a lor, în primul rând.

Trebuie să spunem că aproape în toate oraşele lumii 98% dintre clădiri, fie că sunt mai vechi, fie că sunt mai moderne, prezintă în alcătuirea lor o arhitectură care e departe de normele geometriei sacre.

Ce are de-a face geometria sacră cu destinul omului?

Răspunsul e pe cât de simplu în esenţa sa, pe atât de complex în explicaţii.

Dacă formele influenţează starea omului în locul unde-şi desfăşoară activitatea, dar şi acasă, aceste energii fragmentate interacţionează permanent cu aura noastră. Neluând seama la ele, uneori fie chiar şi acasă, avem dimineţi şi zile în care, deşi ne-am odihnit destul de bine, ne trezim că avem o stare neplăcută, un disconfort sau o stare în care simţim că nu avem chef de nimic sau că nu ne place nu ştiu ce.

Deşi facem pe moment un efort să depăşim un asemenea incovenient, nu ne gândim la faptul că ar trebui să aflăm de la ce provine o asemenea stare. Şi astfel de zile sunt foarte multe de-a lungul vieţii, iar noi nu ne dăm seama că aceste stări de disconfort provin de la energiile negative emise de forma interioară a casei. Dacă nu cunoaştem acest lucru, nu ştim unde să căutăm răspunsul pentru devierile stărilor noastre.

Ca să exemplific de ce formele emise de locuinţe pot bloca lucruri importante în propriul destin, putem spune astfel: o persoană are de îndeplinit într-una din zile o chestiune foarte importantă, la serviciu, de care ţine viitorul carierei sale. Energia din locuinţa sa emite negativ datorită modului în care e construită, cu multe muchii la îmbinarea pereţilor şi coturilor de perete.

Dacă şi mediul familial conţine stări relaţionale negative, când se duce la serviciu unde şi acolo construcţia la interior prezintă muchii şi colţuri, energia negativă din aura sa e amplificată de locul de la serviciu. Şi se întâmplă în ziua respectivă să nu poată să-şi îndeplinească suficient de bine treaba, astfel că de exemplu un foarte important contract care ar trebui semnat nu mai poate fi semnat. Iar şeful ia la cunoştinţă de această chestiune şi îi aplică o sancţiune sau chiar poate să-l concedieze, cum se întâmplă pe la americani. Şi atunci omul în cauză care e dat afară va avea dificultăţi în destin, căci nu va mai avea o vreme posibilităţi materiale-financiare. Astfel, funcţia-profesia pentru care s-a străduit ani de zile să ajungă la ele, nu le va mai avea. Destinul i se schimbă datorită geometriei ne-sacre a clădirii.

Dar lucrurile stau şi mai şi dacă ne referim la ce există deja în aura acelei persoane, respectiv un cumul de energii negative din adolescenţă până la etapa de adult, energii stocate în straturile aurei şi care se duc până în ADN ca stări negative trăite de-a lungul anilor, ce pot schimba destinul chiar din prima parte a vieţii.

Despre asta vom comenta în numărul următor…

Următorul episodGeometria sacră şi destinul uman – II >>

1 COMENTARIU

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?