Orice dar, oricât de frumos ar fi, are partea lui bună și partea mai puțin plăcută…
Vă spun de mult timp că toate alegerile noastre sunt răsplata sau pedeapsa noastră.
Ne-am sfătuit cu Părintele Arsenie Boca unde trebuie să ne cumpărăm un loc sub soare. Ne-a sugerat Ardealul și-atât. Nu un loc anume, ci Ardealul. În acea vreme locuiam la Bistrița și după căutări îndelungate, am găsit o casă în Alba, în inima munților Apuseni.
Cu o sumă relativ mică, am achiziționat „ditamai moșia”. Tărâm de basm, verdeață, aer curat, apă excelentă, zonă puternic ozonată, răcoare, fructe din abundență, etc. La o oră de cel mai apropiat oraș, fără poluarea culturilor și poluare fonică, am găsit locul ideal să locuim în liniște, armonie și pace. Vine și salvarea într-o oră și jumătate, și elicopterul SMURD, există și primărie, un doctor, și pâine o dată pe săptămâmă, și-un magazin deschis din când în când. Laptele, brânza, smântâna, se găsesc mai pe la toate casele la prețuri modice.
Ai munții Trascăului în fața ochilor și Cheile Râmețului în spate, într-un cuvânt raiul pe pământ pentru oamenii care iubesc natura rămasă încă curată. Loc așezat între două mânăstiri, Râmeț și Ponor, cu un drum acceptabil, practicat vara de mulți turiști, cu ierni blânde și lungi. Apa și lemnele sunt aproape gratis. Asta-i partea bună a lucrurilor.
Partea mai puțin plăcută este terenul care trebuie anual cosit de două ori, și nu ai cu cine să o faci, kilometri de gard care trebuie făcut sau reparat ca să nu intre vitele satului, buruiana care crește permanent în culturile tale, pe de-o parte, iar pe de altă parte, abundența de fructe care trebuie adunată, și care îți acaparează timpul vara și toamna până târziu.
Uneori este atât de mult de lucru, încât ai avea nevoie de 10 oameni să reușești să duci la bun sfârșit treaba necesară. Anul trecut, pe lângă suprafața de cosit, am adunat peste 2 tone de prune, 3-4 tone de mere, fără să mai punem la socoteală vișinile, cireșele, perele, etc.
De 5 ani ne străduim cu restaurarea unei locuințe în care nu a locuit nimeni timp de 16 ani. Se conturează în acest fel un tablou obositor, care îți crează destule griji și frustrări.
În concluzie, orice dar, oricât de frumos ar fi, are partea lui bună și partea mai puțin plăcută. Ani în șir am perseverat cultivând roșii, și … cu excepția unui singur an, din cauza ploilor abundente pătlăgelele verzi se stricau pe lujer după ce o vară întreagă le copileai, le palisai, le cârneai.
La „munca în zadar” este o deviză care de regulă descurajează, însă noi continuăm pentru că am avut un precedent. Un an în care roșiile noastre au fost o minune, frumoase, bune la gust, excelente. Anul acesta am pus și în căldări și în grădină. Cele din căldări la adăpost de ploile abundente și acide încep să se coacă.
Deja am început „lupta” cu adunatul perelor, după ce 3 luni am jumulit „non-stop” zile în șir, buruiana din grădină. Trei oameni suntem, din care unul este plecat la serviciu săptămânal și nu vine decât în weekend. Ce să faci mai întâi pe o suprafață de grădină și livadă atât de mare??
Anul acesta fânul de o calitate excepțională a rămas necosit. L-am oferit gratis ca în fiecare an, dar nu i-a trebuit nimănui fiindcă toată lumea avea. N-am găsit nici să plătim ca să-l cosească, și nu putem să ajungem să culegem fructele din această cauză.
N-am fi cumpărat niciodată o suprafață atât de mare, pentru că noi n-am umărit îmbogățirea, dar aici totul se vinde „la pachet”. Nu-ți vinde nimeni o casă fără terenul pe care îl are în dotare. Așa că, de când ne-am mutat a trebuit să ne cumpărăm tot felul de unelte trebuincioase.
Și iată cum raiul nostru… s-a transformat într-un supliciu zilnic, care ne arată ce înseamnă să alegi fără să cunoști toate datele problemei. Am avut și avem prieteni buni care ne-au ajutat (le mulțumim tuturor), dar asta nu poate rezolva toate datele problemei. La așa curte îți trebuiesc 2-3 oameni care să o întrețină anual, dar cine să vină la cosit, la adunatul fructelor, la plivit?
Și iată cum alegerea noastră, plecată de la o intenție bună, a devenit obositoare, o alegere care te obligă și te responsabilizează an de an! Așa că, ce am ales, asta culegem, și mă întreb oare până când?!
