Hipnagogia – un alt fel de conştienţă
Coșmarul lui Henry Fuseli (1781) este considerat a fi o descriere a paraliziei somnului percepută ca o viziune demonică. Wikipedia.

În acest sens, ca să înţelegeţi şi mai bine hipnagogia, vă voi relata o întâmplare trăită a unui prieten care a avut de trei ori o astfel de stare hipnagogică. Veţi constata că starea hipnagogică este corelată cu propriul nivel de evoluţie spirituală.

Iată un termen despre care foarte mulţi dintre voi n-au auzit sau poate aţi auzit dar sporadic în anii din urmă.

Ce este hipnagogia?

Probabil la prima vedere mulţi veţi crede că dacă are în componenţa sa „hipna” cuvântul ar avea vreo legătură cu hipnoza, dar deşi etimologic se înrudeşte cu aceasta în realitate este vorba de ceva cu mult mai mult decât o stare hipnotică.

Şi pentru că termenul este ceva nou pentru voi şi n-aţi auzit vorbindu-se despre el în România cel puţin în ultimii 15 ani, să facem o scurtă prezentare pentru a vă familiariza cu un asemenea concept. Şi vom descrie şi ce fel de conexiuni implică hipnagogia atunci când apare şi ce efecte se manifestă.

Se întâmplă uneori în anumite intervale orare ale zilei să trecem prin scurte pasaje ale stării Alfa, în acele momente când suntem deconectaţi de fluxul vieţii exterioare sau când privim în gol – reveria sau a visa cu ochii deschişi, cum se mai spune pe româneşte.

Starea Alfa o mai întâlnim atunci când ne culcăm, dacă avem posibilitatea de a percepe momentele dintre starea de veghe şi cea de somn şi de asemenea dimineaţa la trezire, când aflaţi sub vibraţia stării Alfa, după somn, am mai vrea să dormim încă puţin.

Dar starea Alfa o mai putem experimenta şi atunci când în mod conştient, stând cu ochii închişi şi fiind relaxaţi, ne menţinem într-o stare meditativă.

Este foarte interesant să ne studiem propriile stări mental-cerebrale, pentru a înţelege cum funcţionăm şi îndeosebi pentru a ne îmbunătăţi unele performanţe intelectuale. Nu neapărat capacitatea de memorare, cât mai degrabă percepţia de pătrundere în esenţa lucrurilor. Dacă vom exersa astfel de-a lungul câtorva luni cel puţin, o să constatăm cu uimire aspecte surprinzătoare la noi înşine.

Ştiinţa studiază cu asiduitate structura cerebrală umană, dar chiar dacă dispunem la ora actuală de aparatură tot mai modernă şi tot mai capabilă de a intra şi mai mult în profunzimile cerebrale, creierul rămâne pe mai departe o enigmă.

De ce?

CONȚINUT DEDICAT ABONAȚILOR

♥ Contează ce spune lumea?

Următorul episodHipnagogia – un alt fel de conştienţă – II >>

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?