Iluzia civilizaţiei
© Familia Simpson
Timp estimat de citire: 7 minute

Ce anume face ca partea educată şi civilizată să fie surclasată net de partea sălbatică din noi, care se sperie şi intră în panică?

Suntem o specie foarte ciudată… Suntem singura specie care-şi bate copiii, care-şi explotează fără milă semenii – cum se întâmplă în multe ţări unde datorită sărăciei oamenii muncesc ziua întreagă pentru câţiva dolari pe zi, care-şi omoară semenii – vezi E-urile din alimentele din supermarketuri atât de toxice pentru sănătatea noastră a tuturor. Şi lista poate continua cu foarte multe asemenea aspecte.

Fără îndoială că şi în regnul animal există pradă şi prădător, dar între speciile de animale există un echilibru lăsat de la natură, şi în plus, la nicio specie nu există agresiunea deliberată a unui individ asupra altui individ din aceeaşi familie aşa cum se întâmplă la oameni. Există animale şi păsări de pradă cu instincte ucigaşe, e adevărat, dar e în ADN-ul tuturor speciilor de prădători acest aspect, căci dacă nu ar exista prădătorii, speciile paşnice s-ar înmulţi peste măsură şi ar pune vegetaţia în pericol. Dacă într-o anumită regiune a lumii ierbivorele s-ar înmulţi peste măsură, ele consumând vegetaţie, aceasta dispărând s-ar produce secetă şi clima s-ar deregla.

Vedem că natura îşi menţine singură echilibrul de tip Yin – Yang, atât în privinţa animalelor, cât şi a vegetaţiei.

Dar noi oamenii…

Suntem cea mai periculoasă specie deoarece suntem şi pradă şi prădători în acelaşi timp.

Asta este o realitate de care prea puţini oameni îşi dau seama, marea majoritate sunt angreanaţi în vâltoarea zilnică a  lucrurilor obişnuite fără să ia seama la acest adevăr.

Dar haideţi să ne uităm puţin la ceea ce ne caracterizează cu adevărat.

De-a lungul primei părţi a vieţii oamenii cresc, trec prin procesul de educaţie, învaţă şi acumulează cunoştinţe diverse, se pregătesc pentru a trăi în societate. Aceste chestiuni într-un fel sunt necesare, deşi randamentul lor încă nu e unul optim, deoarece în situaţiile care se ivesc şi care ţin de hazard – fenomene ale naturii, evenimente tragice gen atentate, proteste şi altele similare, precum şi în plan personal când intervin situaţii neplăcute gen agresiune şi violenţă, oamenii reacţionează cu totul diferit.

Dacă în starea paşnică orice om se comportă normal, deoarece în mintea sa există toate aceste reguli învăţate despre cum să trăieşti în raport cu ceilalţi din jur, atunci când starea omului se modifică i se modifică şi comportamentul.

Două exemple în acest sens sunt edificatoare.

Primul este cel al situaţiei când se produc fenomene naturale cum sunt cutremurele. Odată ce începe seismul, orice cetăţean – mai puţin japonezii unde există multă disciplină în acest sens – intră în panică, şi în acele momente mintea dă la o parte setările educaţionale specifice comportamentului aşa zis civilizat. Panica, deruta, frica şi agitaţia pun stăpânire pe comportamentul uman. Dar toate acestea, inclusiv comportamentul civilizat, sunt stocate ca informaţie în ADN.

Ce se întâmplă oare în ADN-ul uman când survin cutremurele sau cum sunt de exemplu tornadele la americani de se panichează cu toţii în masă?

Al doilea exemplu este cel al celor care violează, trag cu arma în mulţime pe stradă sau terorizează cartierul, cum e prin Brooklyn sau Bronx în New York, deşi în restul timpului asemenea specimene trec drept oameni respectabili.

Ce anume face ca partea educată şi civilizată să fie surclasată net de partea sălbatică din noi, care se sperie şi intră în panică? Ce determină să iasă la suprafaţă, fie şi pentru scurt timp, această parte din noi, întunecată, plină de frică şi de agresivitate?

Pentru că trebuie spus că aşa ceva se întâmplă uneori şi în condiţii normale, când nu se petrec fenomene cum sunt tornadele sau cutremurele.

O exemplificare în acest sens este legată de acele zile din an când în multe ţări din lume, mai ales la americani, cumpărăturile sunt cu 90% reducere şi până la momentul deschiderii magazinelor, cumpărătorii se adună cu miile în faţa intrării şi când uşile se deschid, practic puhoiul acela de oameni se calcă în picioare unii pe alţii. Este o goană nebună, când atitudinea educată şi civilizată dispare, oamenii dând năvală precum hoardele sălbatice din vremurile de demult, doar pentru a prinde mai multe obiecte decât semenul său cu care intră pe moment în nebuna concurenţă de cumpărături. Reacţionează mai sălbatic decât animalele, luptându-se efectiv între ei în timp ce trag de aceeaşi cutie cu televizorul în cauză sau cu vreun alt obiect electronic sau electrocasnic. Practic se transformă în nişte prădători absolut fără niciun fel de scrupule, mai răi decât animalele.

Dincolo de toate acestea, ne întrebăm de unde provine un asemenea comportament total degenerat, chiar dacă este de moment, la fiinţa numită om care pretinde că este cea mai evoluată de pe Pământ? Căci evoluţia în sensul ei real presupune dispariţia oricărui element negativ.

Să ne uităm la ADN unde la nivel cuantic există segmente informaţionale implantate acolo de către reptilieni, căci comportamentul agresiv cu toate componentele sale sunt caracteristice acestei specii belicoase.

Dacă ne uităm la ambele componente din geneticul uman, latura paşnică şi cea agresivă, ne punem întrebarea: care din cele două reprezintă starea reală, autentică a fiinţei umane? Educaţia şi regulile sociale sau comportamentul sălbatic şi agresiv care nu ţine seama de educaţie, reguli sociale şi bun simţ? Care este partea cea adevărată din fiinţa umană? Cea sălbatică şi agresivă care stă mereu la pândă în umbra inconştientului sau cea educată care datorită cunoştinţelor dobândite este capabilă să ţină „bestia” (comportamentul agresiv adică) în cuşcă?

Este dificil de răspuns la o asemenea întrebare pentru că ambele laturi îşi au originea în ADN. Orice ce întâmplă în fiinţa umană îşi are punctul de pornire de la nivelul ADN-ului şi se stochează tot în ADN.

Deocamdată nu sunt cunoscute care sunt acele segmente genetice în care există informaţia referitoare la agresivitate, pentru a fi blocate şi astfel să beneficieze lumea de dispariţia tuturor atitudinilor negative. Dar putem lua măsuri, dacă suntem conştienţi că avem şi o astfel de latură agresivă că o putem ţine sub control, să o educăm şi pe ea aşa cum ne-am educat mare parte a personalităţii proprii. În acest fel avem posibilitatea să eliminăm treptat din comportament orice trăsătură negativă. Dacă vom reuşi acest lucru, să zicem în 2-3 ani lucrând lejer la propria personaliate, pentru a ne îmbunătăţi ca evoluţie personală, atunci vom constata că ceva minunat se petrece în interiorul propriu.

Devenim senini, nimic negativ din ceea ce este în jur nu ne mai afectează, şi trăind într-un astfel de stil ca atitudine, ne transformăm în adevăraţi magneţi spirituali. Căci permitem Sinelui nostru spiritual să preia comanda întregii fiinţe, cu o latură întunecată adusă în lumină şi modelată corespunzător.

Aceasta este în realitate calea de care vorbeau atât Iisus, cât şi Buddha Gautama precum şi mulţi alţi maeştri spirituali. Căci de nu vom porni pe această cale, să ne naştem astfel „a doua oară”, vom rămâne într-un stadiu al unei civilizaţii plină de iluzia de a fi civilizat.

“Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” a spus Iisus acum 2000 de ani. Câtă înţelepciune ancestrală într-o singură frază! O să ziceţi că nu e decât un simplu enunţ… Dar dincolo de aceste câteva cuvinte regăsim şi Legea Karmei, derivată din Legea Cauzei şi Efectului, şi Legea Rezonanţei, şi Legea Compatibilităţii, şi Legea Ritmului şi încă altele pe care nu le mai înşirăm aici.

Noi am uitat să mai trăim ghidându-ne după aceste poveţe străvechi, avizi de tehnologie şi confort şi astfel am intrat, mai ales odată cu secolul industrializării, într-o perioadă în care foarte multe valori le-am inversat datorită condiţiilor impuse de Sistem.

În primul rând, a-l trata inegal pe un alt semen chiar dacă acesta este de altă naţionalitate şi din altă ţară, este un act care determină efecte karmice negative, căci se spune aşa cum am şi redat la începutul articolului, că Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel”. Sau mai pe româneşte “Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. Dar culmea este că această pildă a lui Iisus este cunoscută aproape în toată lumea creştină, ba mai mult chiar şi în alte religii. Şi atunci ne întrebăm de ce oamenii, indiferent de naţionalitate, manifestă o discriminare atât de agresivă faţă de semenii lor?

Mirajul îmbogăţirii este vechi în mintea umană. Cum  s-ar zice este de când lumea şi pământul. Numai că omul a uitat că a avea bogăţie materială presupune să ai şi bogăţie spirituală sau sufletească. Şi aici am atins un punct important.

Majoritatea oamenilor se plâng că indiferent cât de mult se străduiesc să facă avere nu reuşesc. Ei nu-şi dau seama că acest lucru este determinat de sărăcia din sufletul lor, şi când spun asta mă refer la sărăcia care înseamnă a nu-l avea la propriu pe Dumnezeu şi pe Cristos în trăirea lor zilnică, în a nu avea iubirea de aproape aşa cum îndeamnă Iisus şi de altfel toate celelalte religii.

Dacă eşti sărac în suflet, fiind invidios, gelos, intrigant, ipocrit, cum să atragi din afara ta bogăţia materială?

Iisus a spus foarte clar: “Căutaţi mai întâi Împărăţia Cerurilor şi toate câte le vreţi vi se vor da împreună cu ea”. Dar oamenii caută mai întâi averea lumească, după care aleargă o viaţă întreagă fără succes, şi nu mai au timp pentru Împărăţia Cerurilor care, după cum spunea tot Iisus, se află în fiecare dintre noi.

Dacă nu ai bogăţie în suflet, cum vrei să ai bogăţie în buzunar?

În România, nemulţumirile majorităţii populaţiei sunt conectate la situaţia din justiţie şi ştim că cel puţin de 10-15 ani încoace acest domeniu instituţional a fost tăvălit şi batjocorit într-un grad extrem.

Datorită tuturor fărădelegilor întâmplate în România, pentru care făptaşii nu prea şi-au primit pedepse, o asemenea stare de lucruri s-a înrădăcinat în mentalitatea românilor de rând, care consideră la ora actuală că nu prea se mai poate face nimic pentru ca toate aceste lucruri negative să se îndrepte.

După 1989 milioane de români au sperat că va fi şi la noi măcar pe jumătate cum era în Franţa sau Germania anilor 90. N-a fost să fie pentru că trepăduşii de la revoluţie, profitori şi ipocriţi, s-au căţărat prin minciuni şi promisiuni false vreme de 25 de ani pe meterezele puterii, şi de la înălţimea aia s-au tot rotit între ei odată la 4 ani, rânjind ca hienele în jos către naţiunea care aştepta mereu nişte schimbări.

Iluziile vândute naţiunii an de an au dus la acumularea unei periculoase energii psihice.

Iluziile vândute naţiunii an de an au dus la acumularea unei periculoase energii psihice, de polaritate preponderent negativă, care într-o anumită măsură a sufocat treptat capacitatea de reacţie din partea populaţiei atunci când unele evenimente sociale au depăşit nivelul de alarmă. Din acest motiv, milioane de români au ales să plece din ţară, pentru că instinctiv nu mai suportau energiile acestea atât de stătute.

Am fost alimentaţi vreme de mai bine de două decenii cu iluzii. Cu iluziile deşarte ale unei civilizaţii occidentale plină de promisiuni care mai de care mai pompoase, dar care în realitate este la fel de găunoasă ca cea de la noi?

Oameni ai străzii, aurolaci, violuri şi crime există şi în occident,poate chiar într-un număr mai mare decât la noi, şi asta nu doar pentru că ar fi națiuni multiculturale mai numeroase decât noi românii, ci pentru că libertatea pe care o au este greşit înţeleasă.

Cea mai josnică atitudine este să promiţi oamenilor ceva ce nu există, iar asta se întâmplă în politică peste tot în lume.

Naivitatea oamenilor în acest sens se plăteşte apoi prin ani grei de deziluzii şi dezamăgiri, care pot să degradeze foarte mult o naţiune. Adică exact aşa cum s-a întâmplat la noi. Şi atunci în faţa tuturor acestor himere agresive care dau târcoale conştiinţei umane, ce ne rămâne de făcut?

Ne rămâne doar să privim către un singur loc, acolo unde adevărul nu se schimbă niciodată, adică în Noi Înşine. Pentru că doar prin Noi Înşine vom depăşi 27 de ani de lipsuri, dezamăgiri şi neîmpliniri!

Următorul episodIluzia civilizaţiei (II) >>
Articolul precedentCiclurile galactice şi renaşterea omenirii – I
Articolul următorMona Lisa extraterestră – VI
Scriitor şi pasionat de neconvenţional, îşi păstrază anonimatul în continuare folosind o atitudine efervescentă pentru a pune în mişcare energia exploratoare a minţii umane, imprimând astfel în subtil nevoia de a găsi răspunsuri existenţiale.
0 0 voturile
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest
0 Comentarii
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile