Iluzia civilizaţiei
© Familia Simpson

Am fost alimentaţi vreme de mai bine de două decenii cu iluzii? Cu iluziile deşarte ale unei civilizaţii occidentale plină de promisiuni care mai de care mai pompoase, dar care în realitate este la fel de găunoasă ca cea de la noi?

În ultima lună de zile am avut posibilitatea să văd, pe unele posturi de televiziune centrale de la noi, foarte multă frică, ură, prostie şi obsesii manifestate de persoane ce ocupă funcţii diferite în instituţii ale statului.

S-a făcut mult tam-tam şi mare tărăboi pe seama legilor justiţiei.

Desigur că în acest articol nu facem politică, dar nu putem fi pasivi faţă de asemenea perturbări atât de grave ale mentalului colectiv românesc, ce determină dezechilibre energetice mari la nivel psihic adică sufletesc.

Nemulţumirile majorităţii populaţiei sunt conectate la situaţia din justiţie şi ştim că cel puţin de 10 ani încoace acest domeniu instituţional a fost tăvălit şi batjocorit într-un grad extrem.

Datorită tuturor fărădelegilor întâmplate în România, pentru care făptaşii nu prea şi-au primit pedepse, o asemenea stare de lucruri s-a înrădăcinat în mentalitatea românilor de rând, care consideră la ora actuală că nu prea se mai poate face nimic pentru ca toate aceste lucruri negative să se îndrepte.

După 1989 milioane de români au sperat că va fi şi la noi măcar pe jumătate cum era în Franţa sau Germania anilor 90. N-a fost să fie pentru că trepăduşii de la revoluţie, profitori şi ipocriţi, s-au căţărat prin minciuni şi promisiuni false vreme de 25 de ani pe meterezele puterii, şi de la înălţimea aia s-au tot rotit între ei odată la 4 ani, rânjind ca hienele în jos către naţiunea care aştepta mereu nişte schimbări.

Toate aceste iluzii vândute naţiunii an de an au dus la acumularea unei periculoase energii psihice, de polaritate preponderent negativă, care într-o anumită măsură a sufocat treptat capacitatea de reacţie din partea populaţiei atunci când unele evenimente sociale au depăşit nivelul de alarmă. Din acest motiv vreo 3 milioane de români au ales să plece din ţară, pentru că instinctiv nu mai suportau energiile acestea atât de stătute.

În prezent datorită eforturilor Lucrătorilor în Lumină din România, care au mai curăţat mediul românesc prin meditaţii, în ultimele luni au început să iasă la suprafaţă unele adevăruri care au fost premeditat ascunse de către persoane cu funcţii importante.

În acelaşi timp s-au scos la lumină informaţii referitoare la cei care au protestat împotriva legilor justiţiei, dovedindu-se că nişte firme multinaţionale, unde lucrau aceşti tineri români care au protestat şi în ianuarie-februarie 2017, şi în ianuarie-februarie 2018, i-au trimis pe aceşti tineri să protesteze.

Şi atunci ne întrebăm, aşa cum ne-am dorit să vină şi la noi după 1989 democraţia occidentală, ne trebuia nouă într-adevăr această aşa zisă civilizaţie plină de tot felul de cutume şi obiceiuri care degradează omul moral şi social?

Ce vise aveau tinerii români după Revoluţia din 1989 şi ce s-a ales de aceste vise 27 de ani mai târziu!?

Am fost alimentaţi vreme de mai bine de două decenii cu iluzii? Cu iluziile deşarte ale unei civilizaţii occidentale plină de promisiuni care mai de care mai pompoase, dar care în realitate este la fel de găunoasă ca cea de la noi?

Oameni ai străzii, aurolaci, violuri şi crime există şi la americani, şi încă într-un număr mai mare decât la noi, şi asta nu doar pentru că ar fi o naţiune multiculturală mai numeroasă decât noi, românii, şi nici pentru că au un teritoriu mai mare, ci pentru că libertatea pe care o au este greşit înţeleasă.

Desigur, nu toţi americanii înţeleg greşit conceptul libertăţii. Cea mai josnică atitudine este să promiţi oamenilor ceva ce nu există, iar asta se întâmplă în politică peste tot în lume.

Naivitatea oamenilor în acest sens se plăteşte apoi prin ani grei de deziluzii şi dezamăgiri, care pot să degradeze foarte mult o naţiune. Adică exact aşa cum s-a întâmplat la noi. Şi atunci în faţa tuturor acestor himere agresive care dau târcoale conştiinţei umane, ce ne rămâne de făcut?

Ne rămâne doar să privim către un singur loc, acolo unde adevărul nu se schimbă niciodată, adică în Noi Înşine. Pentru că doar prin Noi Înşine vom depăşi 27 de ani de lipsuri, dezamăgiri şi neîmpliniri!

Către alte episoade<< Iluzia civilizaţiei – IV

SCRIE-ŢI GÂNDURILE

Spune ce-ai pe suflet
Cum te cheamă?