Unii ar putea spune că dacă Buddha Gautama era burtos asta ar duce la ideea că și el căpătase ego de pe urma iluminării sale spirituale.
Desigur că ați auzit de foarte multe ori în viață expresia asta, folosită deseori de marea majoritate a populației lumii. X sau Y se crede „buricul pământului”, într-atât de important se vede el sau ea în ochii celorlalți. Cam înțelegem cu toții asemenea atitudini, dar haideți să vedem cum putem identifica importanța de sine, având în vedere că la ora actuală pot exista mulți factori care să ne inducă în eroare referitor la o asemenea apreciere.
Importanța de sine poate fi foarte ușor confundată cu stima de sine/respectul de sine, care în ochii altora neavizați sau fără prea multă cunoaștere spirituală pot fi considerate aspecte negative ca atitudine. De asemenea narcisismul este inclus în importanța de sine.
Stima de sine crescută sau chiar menținută în valori normale poate fi privită de către necunoscători drept importanță de sine. Atunci când, în urma multor experiențe proprii, trăite pe viu și de pe urma cărora îi poți ghida și pe alții, faci asta cu intenție sinceră și cu modestie, ignoranții te pot cataloga drept înfumurat. Aceasta este o altă reprezentare a importanței de sine. Înfumurarea. Dar una e să-ți cunoști valoarea obținută pe bune și să ți-o aperi în fața altora care din necunoaștere te denigrează, și alta e să vezi un om încrezut de-a dreptul care se laudă cu realizări la care nu a contribuit aproape deloc.
Atitudinea unei persoane încrezute are două versiuni.